din ciclul "oameni anonimi"

buna! eu sunt claudiu si sunt om! un om ca toti ceilalti. un om egal in drepturi si indatorari cu toti ceilati din jur. un om care se supune 100% mentalitatii impuse de stat...cum ca trebuie sa fim "politicaly correct". barbatii si femeile trebuie sa fie "politicaly correct". asta inseamna ca toti suntem egali si ca toti avem aceleasi sanse de afirmare in absolut toate domeniile existente. cu alte cuvinte "un mare rahat"...a spune ca toti suntem egali e ca si cum ai spune unui eschimos sa se pregatesca pentru incalzirea globala. o tampenie! cum sa afirm ca sunt egal cu altii cand eu nici nu ma cunosc in totalitate pe mine insumi? ce imi propun eu sa obtin de la viata asta? ce anume pot sa realiza din acel "ce imi propun"? cine imi aprecieaza realizarile? cine sunt acei putini care sunt alaturi de mine? de fapt...cine sunt eu? sunt claudiu. am 20 de ani. plus inca ceva luni. sunt nascut pe 10.09. am luat premiul intai din clasa intai pana intr'a opta. am terminat colegiul national de informatica "tudor vianu". sunt student. student la poli. la electronica. sunt un student mediu. sunt indragostit. sunt obosit. sunt fericit. sunt membru al unei trupe. sunt rau. am destui prieteni. am mai multe prietene. o singura iubita. am un viitor incert. am o familie care ma iubeste si pe care o iubesc. am timp liber pe care il ocup scriind versuri sau iesind cu prietenii. am o multime de probleme. am o inima mare. am un fund mare. am un nas mare. am un creier si mai mare. am doua palme echipate cu cate 5 degete de caciula ce ma ajuta sa imi pun pe "foaie" toate gandurile. dar mai presus de toate am...cam exagerat. asa si?totusi...cine sunt eu? stiu raspunsul la intrebare l'am gasit in timp ce scriam blogul asta. "schimba acel <cine> cu <ce>!...". ok! pana la urma CE sunt eu? sunt om! un om ca toti ceilalti. un om egal in drepturi si indatorari cu toti ceilati din jur. un om care....

Doamne ce....!

Duminica. 27.01.2008. ora 23 41. Lume casca bine urechile ca o spun! M-am indragostit! Nu credeam ca se va intampla vreodata, dar uite ca sunt chestii care te mai iau si prin surprindere. Si inca cum...acum aproape 3 luni am cunoscut o fata...Doamne ce fata! O fata care, citandu-ma pe mine, "demasca ingerii pe pamant". O fata care a reusit sa faca in 3 luni de zile ce nu a reusit mama natura sa faca in 20 de ani(si cand spun "mama natura" nu ma refer la roxana ionescu). A transformat un tanar rebel, in cautare de experiente noi(sa spun asa)...un fustangiu cu alte cuvinte(despre asta vom vorbi cu alta ocazie) in cel mai cuminte si mai fidel om din lume. O fata care, citand-o pe ea, "creaza in jurul meu un scut virtual care ma detaseaza de tot, de toti si de toate" in afara de noi. O fata care ma ajuta sa ma cunosc mai bine pe mine insumi. Care imi dovedeste ca pot face lucruri pe care nu mi le puteam asocia. O fata despre care as putea spune ca e o fata ca toate cele. Ma rog, asta cu o conditie. Si anume: sa trasez o curba de-a lungul imaginii ei dupa care sa o dau pe ea(iubita) la o parte. Daca ma uit la curba asta...da!E o fata ca toate cele...O fata care m-a facut sa realizez ca e mai placut sa daruiesti decat sa primesti. O fata extraordinara. O fata cu puteri supranaturale ce imi poate dicta ritmul batailor inimii. O poate face sa bata foatre repede doar privindu-ma in ochi sau soptindu-mi cuvinte magice. O incantatie presupun. "Te iubesc". Cuvinte cu ajutorul carora imi controleaza inima. La fel de usor poate face si invers. Sa se opreasca din batutul asta rapid, prin urcatul in autobuz la sfarsitul intalnirilor noastre, prin intratul in bloc dupa o zi petrecuta impreuna sau prin apasarea butonului rosu al telefonului. Da lume! In caz ca nu te-ai prins inca, iti spun inca o data: m-am indragostit! De o fata...Doamne ce fata!

transportul rutier

marti...exact ora 8 juma. am ajuns acasa de vreo 3 ore. dupa o foarte interesanta experienta prin vatra dornei reusesc totusi sa prind un drum inapoi spre bucuresti. punctul de plecare: orasul harlau. pe undeva pe langa iasi. e ora 22:10. stau pe marginea trotuarului. astept sa vina autocarul. bineinteles k nu respecta ora oficiala de 22:20. profit de timpul destinat asteptarii pt a analiza persoanele din jur(multe) care nu aveau ce face altceva decat sa astepte la randul lor autocarul. un barbat pe la 40 de ani. imputit. muncitor pe santier. alt muncitor pe santier. inca trei muncitori pe santier stau si baga alcool la greu. unu' e vai m**tzii lui. o tipa. buna. inca 5, 6,...n muncitori pe santier. numai muncitori pe santier. 22:35. ajunge in sfarsit autocarul. bagajele la locul lor. biletul in mana. observ ca am mai multi bani in portofel decat ar fi trebuit. mult mai multi. nu mai conteaza. la usa e coada. invalmasala. nenea cel beat e dat afara din autocar din anumite motive lesne de inteles. dupa o mica manarie prin care am schimbat locul meu(59) cu unul mai spre televizor(20!!) pleaca si autocarul. atmosefera e senzationala. 95% muncitori pe santier. miros de muncitor de santier. glume de santier. racnete de santier ce imita rasul. ma simt pe jumatate muncitor pe santier. noroc cu aerul conditionat si filmul pus de soferi la televizorul minuscul din fata mea(mr & ms smith). atmosfera se normalizeaza treptat. santieristii adorm unul cate unul. in stanga mea unul asculta beyonce si shakira. se aude mai tare decat sunetul de la tv dar nu conteaza. totul e aproape perfect. da...aprope...pt k unu', cu 2 scaune mai in spate incepe sa horcaie. se sufoca? s'a inecat? moare? nu! sforaie! doarme ca un ingeras(cei drept unu' foarte mirositor si cu aripioarele murdare de ciment uscat, var,etc.) dar racneste precum cea mai mare si mai adanca groapa din iad plina cu cei mai galagiosi draci de 13 ani, cu vocea in schimbare, ragusiti. singura mea salvare a mea e popasul la care ajungem indata. cobor in urma tipei de mai sus. la bar cumpar exact inainte ei. cafea. mancare. suc. plecam. pana la bucuresti totul e ok. liniste. reprize foarte scurte de somn. obor. juma de gloate coboara. saracii trecatori! la capat la unirii 2 taximetristi se ofera, draguti, sa ne transporte unde vrem. arunc in mersul meu catre metrou o privire pe usa masinii unuia dintre ei: 7.45 lei/km....offf bucuresti! ce dor mi'a fost de tine!

o lume de vis...

frate cum ploua! de mult n'a mai plouat asa. adik ploua de trei zile...cam mult. ploaia asta ma tine in casa. ma arunca asa intr'o stare de plictiseala totala. ma face sa uit cat e de frumoasa viata si cat de buni suntem. ma face sa uit zilele insorite cand ma plimbam pe strada, dupa o zi linistita de munca in care cum am ajuns am fost intampinat de colegele mele multe si dragute, spunandu'mi cat de bine arat azi. cand gaseam zi de zi cafeaua fierbinte pe birou, lista cu lucruri pe care ar fi trebuit sa le fac insa au fost rezolvate inca de aseara de colegul meu. ca sefu' venea mereu la ora doishpe cu pranzul(mancare chinezeasca, salata, meniu big mac sau 8 aripioare picante de la kfc, in functie de ziua saptamanii). mereu face cinste! la sfarsitul zilei de munca, la ora 2, cu greu reusesc sa ma strecor pana la gura de metrou, printre masinile colegilor ce se roaga deja prea insistent sa ma duca pana acasa. ajung la metrou. eroilor. langa scara rulanta un batran sta langa o galeata plina cu flori pe care le imparte doamnelor de orice varsta. "sa aveti o zi frumoasa ca dumneavoastra doamna!". jos, la aparate, poarta e deschisa. e 6 decembrie. iar mosh nicolae - metrorex ofera calatorii gratuite cu metroul. cu toate astea oamenii fac coada la casa. nu e moral sa treaca fara sa plateasca. pe peron un cersetor se milogeste de un tanar. a primit din partea lui o bancnota de 500 RON, iar acest lucru i se pare exagerat si se roaga sa primeasca macar jumate inapoi. urc in metrou. "atentie se inchid usile! stimati calatori trenul nu mai opreste pana in statia piata unirii pt k doamna grigorescu din vagonul 3 intarzie la munca!". piata unirii. in fata mc-ului nu este decat un vanzator de inghetata. citeste ziarul. trist. "niciodata nu am vanzare aici. mereu e pustiu in zona asta!". drumul spre universitate e cel mai relaxant din intreg parcursul meu catre casa. liniste. copaci. pasari ciripind. copii alergand si jucandu-se pe strada. se lasa seara si parca nu imi vine sa mai merg acasa. e minunat sa vezi atata bucurie pe strazile capitalei. profit de ocazie si asist la aprinderea celui mai inalt brad ridicat vreodata la noi in tara. e multa lume de fata. mult mai multa ca in alti ani. cred sunt in jur de 30 de persoane. au iesit toti din casa special pentru acest eveniment. foarte dragut! intr'un final ma indrept spre casa mea. in fata blocului ma asteapta un tanar de etnie rroma. imi intinde ceva. "a da! portofelul meu! nu stiam unde l'am lasat!". "v'a cazut azi dimineata cand ati urcat in taxi si nu am apucat sa vi'l dau atunci...". zambind merg mai departe spre apartamentul meu racoros. in fata usii vad o lumina. creste. in cap imi rasuna o voce: "claudiu....trezeste'te! ai sa intarzii la facultate!". "da mama...5 minute...". e 6 dimineata. sunt in pat. afara ploua. frate cum ploua!...