tag:blogger.com,1999:blog-87536575450470147392024-03-19T05:39:04.904+02:00atAtCluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.comBlogger31125tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-2512021340121518112010-10-16T14:50:00.005+03:002010-10-16T15:35:57.002+03:00Alice in no wonderland (partea a III-a)<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJGgtompUX6GHgQl1A2UXKoWf0J2gE82Gci4-4vsltQ0UnPJJG1ABsMZZb6dt6Ml9VgilmxObVocFj7m-Cu0PW2G3Xf1wvb5dG7B091tmuHXr1lQbvd2zhE5VXOKH35igsrcF9zcexkbgV/s1600/angel+flying.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 213px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJGgtompUX6GHgQl1A2UXKoWf0J2gE82Gci4-4vsltQ0UnPJJG1ABsMZZb6dt6Ml9VgilmxObVocFj7m-Cu0PW2G3Xf1wvb5dG7B091tmuHXr1lQbvd2zhE5VXOKH35igsrcF9zcexkbgV/s320/angel+flying.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5528621684014118930" /></a><br />In momentul in care alarma telefonului suna pentru a treia oara, Alice deschise cu greu ochii. Ridicandu-l cu greu de pe noptiera, fu trecuta de un fior rece cand arunca o privire la ceas. 9:46. In 14 minute trebuia sa plece catre in celalalt capat al orasului, la birou. Dusul, spalatul pe dinti si imbracatul au durat, in mod ireal, doar 11 minute. Ora 9:57, iar Alice sare peste baltoaca lasata in baie, dupa dus, merge in fata oglinzii si isi aranjeaza rapid parul negru. Isi pune cel de-al doilea pantof, cu geanta atarnandu-i de bratul drept si geaca neagra de piele la subrat. Ora 10:01. Deschise usa sa plece, cand de pe chiuveta din baie se auzi din nou soneria telefonului sau. "Ah, telefonul!". Fugi repede in baie, peste baltoaca, lua telefonul si raspunse.<div>-Alo!</div><div>-Alice?</div><div>-Da, mama. Ce e? Sunt cam in criza de timp.</div><div>-Alice...vino repede la spital! Am vorbit cu doctorul si mi-a zis ca nu mai asteapta. Il opereaza azi pe Andrei.</div><div>-Poftim? De ce? Hai ca ajung imediat!</div><div>Cu imaginea iubitului ei in minte, Alice inchide telefonul si alearga spre usa de la intrare, ramasa intre-deschisa, ratand, insa, saritura peste baltoaca. </div><div>Ora 10:01. Dara de sange proaspat ce colora marginea alba a chiuvetei se pierdea undeva in parul negru al fetei, intinse pe gresie, si se continua pana mijlocul camerei, colorand baltoaca intr-un rosu trist.</div><div>Ora 11:28. Dr. Draghici incheie cu succes operatia lui Andrei si iesi in hol, unde era asteptat de o doamna ce butona nervoasa telefonul mobil.</div><div>-Doamna, e foarte bine. Operatia a fost un succes . Se va face bine. Ma bucur ca l-am operat azi, fiindca nu cred ca ar mai fi rezistat inca o zi...</div><div>Doamna zambi.</div><div>-Nu stiu de ce fiica mea nu e aici...</div><div>In sala de operatii, tanarul era pregatit sa fie mutat la terapie intensiva. La capul sau, imbracata intr-o rochie alba, cu o lumina aparte pe chip, Alice privea fericita. Ce ironie! Tocmai ea care nu credea in ingeri pazitori. Schita acelasi zambet scurt, in timp ce tanarul era scos din sala, si sopti:</div><div>-Am fost mereu...</div>Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-36732703965644252782010-10-12T19:07:00.013+03:002010-10-13T00:05:25.027+03:00Alice in no wonderland (partea a II-a)<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHqutCQ5_b07AUYUNgs841bADxXwMzhIbRuEnc3Lc8uyd3o_PN1Po6n0VyScCqH2ys6ospV3SIw_zv34ZayidrJ4Xp2iGcTml47CMI3yiVfR-soX_pxFAz8xbYMs2mDwF26VBYp0GBfi0J/s1600/inger.bmp"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 318px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHqutCQ5_b07AUYUNgs841bADxXwMzhIbRuEnc3Lc8uyd3o_PN1Po6n0VyScCqH2ys6ospV3SIw_zv34ZayidrJ4Xp2iGcTml47CMI3yiVfR-soX_pxFAz8xbYMs2mDwF26VBYp0GBfi0J/s320/inger.bmp" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5527268583387575586" /></a><br />In momentul in care alarma telefonului suna pentru a treia oara, Alice deschise cu greu ochii. Ridicandu-l cu greu de pe noptiera, fu trecuta de un fior rece cand arunca o privire la ceas. 9:46. In 14 minute trebuia sa plece catre in celalalt capat al orasului, la birou. Dusul, spalatul pe dinti si imbracatul au durat, in mod ireal, doar 11 minute. Ora 9:57, iar Alice sare peste baltoaca lasata in baie, dupa dus, merge in fata oglinzii si isi aranjeaza rapid parul negru. Isi pune cel de-al doilea pantof, cu geanta atarnandu-i de bratul drept si geaca neagra de piele la subrat. Ora 10:01. Deschise usa sa plece, cand de pe chiuveta din baie se auzi din nou soneria telefonului sau. "Ah, iar l-am uitat! Lasa-l ca nu moare nimeni daca nu ma gaseste azi.", si iesi din casa cu un zambet scurt pe fata.<div>Cand telefonul se opri din sunat Alice iesea deja din lift, din scara blocului, in mijlocul strazii. Grabi pasul cand vazu, in coltul strazii, autobuzul apropiindu-se. Cobori din masina la capat, la intrarea pe autostrada, vis-a-vis de cladirea inalta de birouri pe care o avea drept destinatie. Arunca o privire zecilor de masini ce ii treceau prin fata. Parca erau mereu aceleasi. "Trebuie sa-mi iau un concediu", isi spune ea zambind. </div><div>Chiar la intrarea pe autostrada o pancarda verzulie ii atentiona pe soferi: "Circulati cu atentie!". Nici nu apuca sa citeasca bine mesajul ca privirea ii fugi pe cerul senin. "Da! Trebuie neaparat sa-mi iau un concediu!", zise ea intrand, ca de obicei, in magazinul micut de la parterul blocului de langa statie. Se strecura, ca de obicei, printre schelele muncitorilor ce reparau fatada blocului si isi cumpara doi covrigi si o sticla de suc natural. Costau 4,5 lei, dar ii lasa vanzatoarei 5 lei, ca de obicei. Apropiindu-se de iesire, auzi vocea vanzatoarei, strigand-o: "Doamna poftiti si restul, va rog!". Ce ciudat! Asta chiar era o premiera. </div><div>- Nu, doamna. Pastrati dumneavoastra restul.</div><div>- Va multumesc! Dar sa stiti ca nu era nevoie.</div><div>Cu acelasi zambet scurt, Alice iesi din magazin. Zambetul avea sa-i piara, insa, in momentul in care vazu, in fata magazinului, o doamna cazuta pe trotuar, intr-o balta de sange. Trecatorii vobeau ceva, cum ca ar fi fost lovita in cap de o bucata de tencuiala, cazuta de pe bloc. O privi cateva secunde pe doamna cazuta pe trotuar. In mintea ei se creau tot felul de scenarii: "As fi putut fi eu aici.", "Daca nu stateam de vorba cu vanzatoarea as fi fost eu aici!". Erau singurele cuvinte pe care le rostea. Ii mai scapase si ceva cu "minune" si "inger pazitor", dar le uita repede pentru ca ea nu credea in asa ceva.</div><div>Dupa cateva minute se hotari sa plece de acolo. Inca socata de ce se intamplase, se indrepta spre trecerea de pietoni ce o despartea de birou. Privind in gol, cu gandul la doamna ranita, la magazin, la vanzatoare, calca pe trecerea de pietoni. Facu doi pasi si fu readusa la realitate de sunetul ascutit al unei frane. Intoarse capul spre stanga si privi exact in ochii tanarului de la volanul masinii ce o spulbera in secunda urmatoare.</div><div>Ora 10:41. Ambulanta ajunsese mai rapid decat de obicei la fata locului. Intinsa in mijlocul strazii, Alice deschise ochii pentru o secunda. "<i>...traumatism cranian sever...hemoragie puternica...hai sa mergem...</i>". In 10 minute erau deja la spital. Una dintre asistente striga catre alta:</div><div>-Unde e Dr. Draghici?</div><div>-Se pregateste de operatie.</div><div>-Du-te repede si cheama-l! Spune-i sa amane operatia aia, ca avem ceva urgent...</div><div>Ora 11:28. Dr. Draghici inchise cu succes rana si anunta decesul pacientei...</div><div><i>-va urma-</i></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: 11px; color: rgb(51, 51, 51); line-height: 17px; "><div><span class="Apple-style-span" style="color: rgb(0, 0, 0); font-family: Georgia, serif; line-height: normal; font-size: 16px; "><div><div><br /></div></div></span></div></span></div>Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-91193439086249747302010-10-08T15:11:00.015+03:002010-10-16T15:29:11.075+03:00Alice in no wonderland (partea I)<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMDC0QNycUM1XnIotrCXjJWY9yzuA3JGwFBDMx2dUnTPbqwdJ53ZqptxaIkvEnW-7IB2-GCT5DJnAkUw5RMrwDDH4FcdIftXbUWX6kHv8Yhzemcq-Zg-qG2ymHVcVF-1qwNo0c6iML3qjx/s1600/inger.bmp"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 318px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMDC0QNycUM1XnIotrCXjJWY9yzuA3JGwFBDMx2dUnTPbqwdJ53ZqptxaIkvEnW-7IB2-GCT5DJnAkUw5RMrwDDH4FcdIftXbUWX6kHv8Yhzemcq-Zg-qG2ymHVcVF-1qwNo0c6iML3qjx/s320/inger.bmp" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5526340168023010082" /></a><br />In momentul in care alarma telefonului suna pentru a treia oara, Alice deschise cu greu ochii. Ridicandu-l cu greu de pe noptiera, fu trecuta de un fior rece cand arunca o privire la ceas. 9:46. In 14 minute trebuia sa plece catre in celalalt capat al orasului, la birou. Dusul, spalatul pe dinti si imbracatul au durat, in mod ireal, doar 11 minute. Ora 9:57, iar Alice sare peste baltoaca lasata in baie, dupa dus, merge in fata oglinzii si isi aranjeaza rapid parul negru. Isi pune cel de-al doilea pantof, cu geanta atarnandu-i de bratul drept si geaca neagra de piele la subrat. Ora 10:01. Deschise usa sa plece, cand de pe chiuveta din baie se auzi din nou soneria telefonului sau. "Ah, iar l-am uitat! Lasa-l ca nu moare nimeni daca nu ma gaseste azi.", si iesi din casa cu un zambet scurt pe fata. <div>Cand telefonul se opri din sunat Alice iesea deja din lift, din scara blocului, in mijlocul strazii. Grabi pasul cand vazu, in coltul strazii, autobuzul apropiindu-se. Cobori din masina la capat, vis-a-vis de cladirea inalta de birouri pe care o avea drept destinatie. </div><div>Ca de obicei, intra in magazinul micut de la parterul blocului de langa state. Se strecura, ca de obicei, printre schelele muncitorilor ce reparau fatada blocului si isi cumpara doi covrigi si o sticla de suc natural. Costau 4,5 lei, dar ii lasa vanzatoarei 5 lei, ca de obicei. La iesire, observa o hartie lipita pe tocul usii. Nu o mai vazuse pana atunci. "Atentie la cap!". Ce amuzant! Ea are doar 1,56 m inaltime. Mesaje pentru oameni mari! Iesi din magazin cu acelasi zambet scurt pe fata, aplecandu-se putin pentru a respecta sfatul hartiutei. Trei etaje mai sus unul dintre muncitori lovi cu putere cu ciocanul in peretele blocului, desprinzand o bucara de tencuiala.</div><div>Ora 10:33. Ambulanta ajunsese mai rapid decat de obicei la fata locului. Intinsa pe trotoar, Alice deschise ochii pentru o secunda. "<i>...traumatism cranian sever...hemoragie puternica...hai sa mergem...</i>". In 10 minute erau deja la spital. Una dintre asistente striga catre alta: </div><div>-Unde e Dr. Draghici?</div><div>-Se pregateste de operatie.</div><div>-Du-te repede si cheama-l! Spune-i sa amane operatia aia, ca avem ceva urgent...</div><div>Ora 11:28. Dr. Draghici inchise cu succes rana si anunta decesul pacientei...</div><div><i>-va urma-</i></div>Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-61905016741902904542009-08-10T22:32:00.006+03:002009-08-10T23:42:39.274+03:00Mana ta cea rece<span style="font-style: italic;">Astazi sor-mea imi citea un articol, proaspat, postat pe blogul ei. Genial. (il puteti gasi </span><a style="font-style: italic;" href="http://lachansondemoncoeur.blogspot.com/2009/08/mj-dance-tribute-bucharest-08082009.html">aici</a><span style="font-style: italic;"> si il recomand). Apoi ma intreba de ce nu am mai scris si eu pe blog. M-am intrebat acelasi lucru si nu am reusit sa dau un raspuns. In fine, nu a trebuit sa stau prea mult pe ganduri ca m-a si "pocnit", poate cea mai buna idee de pana acum. Sunt cateva povestioare scrise d emine aici cu care chiar ma mandresc, dar niciuna nu se compara cu asta. Asadar, in caz ca nu v-ati apucat inca de articolul surorii mele, va doresc lectura placuta, si in caz ca nu o sa vi se para senzationala va invit sa comentati, sa spuneti de ce nu...</span><br /><br /><span style="font-weight: bold;">Mana ta cea rece</span><br /><br />Dimineata era una obisnuita, ca oricare alta. Acelasi ceas sunand la aceeasi ora, aceeasi lovitura puternica ce il facea sa se opreasca. Aceeasi baie, acelasi dus, aceeasi oglinda in care isi pierdea un sfert de ora. Acelasi sfert de ora care il facea mereu sa intarzie. Aceeasi omelta servita in aceeasi farfurie, acelasi gust pe care parca nici nu il mai simtea. Aceeasi cafea, aceeasi tigara, acelasi ziar in mana, ziar adus zilnic de aceeasi postarita sunand la aceeasi sonerie. Nu si azi.<br />Astazi nu se auzi nicio sonerie. De fiecare data, soneria se auzea la aceasi ora. El deschidea, o saluta, platea(de fiecare data lasand un bacsis frumusel), isi luau la revedere, iar ziua continua normal. Azi soneria nu sunase.<br />Astepta 5 minute in plus, deschise usa si, uimit, gasi ziarul pe pragul din fata usii. Arunca o privire in jur, nici urma de postarita tanara, blonda, cu ochii mari, albastri, fata care ii facea ziua mai buna. Dupa inca 2 minute intra inapoi in casa, sfertul de ora intrarziere avea sa se transforme in 25 de minute.<br />A doua zi se trezi, sperand ca totul va reveni la normal. Nu! Soneria nu suna nici azi, deschise usa dupa numai 2 minute, iar ziarul era, din nou, pe prag. Verifica soneria in speranta ca asta sa fie problema, insa mergea normal. Uimirea de ieri se transformase azi intr-un alt sentiment; foarte ciudat. Urmatoarele zile trecura la fel, iar situatia devenea din ce in ce mai ingrijoratoare. Era speriat, dar stia ce va face a doua zi.<br />In dimineata zilei urmatoare, din nou totul parea normal: trezirea, lovitura, dusul, micul dejun. Nu stia daca si soneria va suna. Nici nu avea sa astepte sa vada, pentru ca exact la ora la care frumoasa postarita ar fi trebuit sa sune, el puse mana pe clanta si apasa usor. Prin deschizatura mica vazu ceva, ceva ce nu reusea sa desluseasca dar parea foarte ciudat. Mai tras putin de usa dupa care se opri. Imaginea il speria. Trase cu putere de usa, pe care o tranti de perete, ramanand expus, tremurand in fata unei imagini ce il oripila. Dupa cateva zeci de secunde in care privi neputincios acel peisaj oribil, facu socat un pas in spate. O privi in ochii albastri, inlacrimati, pe fata cu ziarul care apuca sa spuna un "Nu!" scurt si trist, cand el puse mana pe usa inca lipita de perete si o tranti cu putere. Din acea zi ziarul nu mai veni...<br /><br /><span style="font-style: italic;">The end :)</span><br /><span style="font-style: italic;">In caz ca ati ridicat o spranceana la sfarsitul povestii (cred ca nu va fi cazul:D) va invit sa dascrieti voi scena aceea care l-a oripilat pe eroul nostru. Cea mai buna idee va fi premiata printr-un abomnament la ziarul nostru :)</span>Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-83086518764335258832009-04-30T21:00:00.005+03:002009-04-30T23:07:07.770+03:00Miercuri<span style="font-style: italic;">[Soarele abia iesit de dupa blocurile inalte isi trimitea primile raze. In camera mica de hotel </span><span style="font-style: italic;">linistea avea darul a-ti atrage atentia asupra mirosului tot mai slab ce inunda camera. Mirosul mortii.]</span><br /><br /><br />Intins pe pat privea in gol catre tavanul patat de lumina slaba venind dinspre fereastra. Era inca foarte debusolat. Oricine ar fi fost socat, el era doar uimit acum. Socul a trecut dupa primele doua saptamani. Asta era deja a patra. Ca si in zilele anterioare, s-a trezit la ora obisnuita. S-a ridicat, a aruncat o privire la ceasul de pe noptiera, aceeasi imagine. Ora 07:30, joi. Nimic ciudat, am spune cu totii, fara sa stim ca se culcase, cu o zi inainte, cand ceasul arata 23:00, marti. Se indrepta spre fereastra, din nou, arunca o privire ceasului mare din piata, din nou, 07:30, joi, din nou.<br />Restul zilei trecea absolut normal. Oamenii din jur se comportau de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Se parea ca el e singurul care in fiecare zi de miercuri, isi pierde o zi din viata.<br />Cineva nu il lasa sa traiasca ziua asta.<br />Zilele saptamanii se scurgeau in continuare normal, nimic ciudat, insa el era pregatit sa faca ceva, sa schimbe situatia.<br />Marti seara. Ceasul de pe noptiera indica ora 23:00, iar patul lui era gol. Statea pe fotoliu in fata televizorului, cu o cana mare de cafea langa el, dispus sa nu doarma toata noaptea.<br />23:30. Acelasi pat gol, acelasi fotoliu, acelasi film la televizor. 23:55. Simtea emotia apropierii<br />zilei urmatoare. Ce zi blestemata. 23:59. Ochii lui stateau nemiscati, privind cifrele rosii ale ceasului. 00:00. Miercuri! Toata tensiunea se risipi intr-o clipa. De o luna de zile nu mai traise ziua asta. Era fericit. Ramase in fata televizorului pana dimineata, cand se pregati de munca.<br />Ora 8:00 il prinse iesind din hotelul de vis-a-vis de piata mare. In timp ce traversa strada, arunca o privire ceasului mare din piata: 8:02, miercuri. Zambetul larg de pe fata ii disparu intr-o clipa, sters parca de un claxion si o voce de pe trotoar: "Atentie!".<br />08:26. Medicii de pe ambulanta parcata in fata hotelului inchideau usile grele in spatele cadavrului ce zacea acum pe targa.<br />Isi recuperase ziua pierduta, ziua in care el era sortit sa moara. Acum renuntase la toate celelalte. Pe veci!Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-4418736901839445752009-04-06T21:27:00.004+03:002009-04-07T14:50:08.782+03:00Sezonul reciclarilorGata! A trecut. A trecut si iarna asta. Nu prea grea, dar ce conteaza? Tot iarna se numeste. Acum a venit primavara. Soare, caldura, copaci inverziti, pasari pe cer, o multime de copii prin cartier, la joaca, orasul plin de bucurie, forfota si...tomberoane.<br />Da, e sezonul reciclarilor. E rimpul sa fim mai buni. Orasul e impanzit de tomberoane, de diferite marimi si culori, fiecare destinat unui anumit tip de resturi. Fiecare om vine, cauta tomberonul potrivit si arunca ce are de aruncat.<br />Ma opresc in fata unuia si il privesc indelung. Un tomberon mare, galben, pe care scrie cu litere mari, negre: "Sanatate". Trag usor de capacul lui si privesc inauntru: pachete de tigari, ambalaje de tot felul inscriptionate cu numele a nenumarate fast-food-uri, sticle goale, din cea mai ieftina bautura spirtoasa de pe piata. Un tanar ma bate usor pe umar. "Imi permiteti?". Ma dau la o parte, iar el lasa sa cada in tomberon o seringa. Acesti oameni isi lasa aici toate lucrurile ce odata intrate in viata lor le-au furat incetul cu incetul sanatatea.<br />Langa tomberonul galben gasesc cu privirea un alt tomberon, verde. Prin multimea de oameni ce il inconjoara, scormonind in el reusesc sa deslusesc un nume: "Bani". Toti acesti oameni se inghesuie sa adune bani pe care altii ii arunca in nestire, pe nimicuri. Nu e problema. E destul pentru toti.<br />La cativa metri mai in spate, o tanara, blonduta, mica, murdara, se ridica pe varfurile picioarelor mici si intinde o mana in tomberonul albastru de langa ea. "Speranta". Intoarce capul catre mine si spune: "Am vazut multa lume aruncand aici: de la betivi, la femei sterile, la copii drogati. Eu vreau doar sa scap de saracie. Poate e vreo urma de speranta si pentru mine, aici."Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-46393469496998649422009-03-26T13:55:00.004+02:002009-03-26T14:25:00.801+02:00Ploaie de vara- Cate feluri de flori avem aici, cate culori, cate parfumuri! Imi place.<br />- Si mie! Ma bucur ca suntem aici. Ca suntem.<br />Totul era foarte frumos, dar ei nu stiau asta. Fara sa stie ce e, cu adevarat, frumosul, locul asta le placea. Era ciudat aici: pomi infloriti, altii plini de fructe, uneole verzi, altele coapte. Foarte ciudat.<br />Simteau o oarecare atractie fata de celalalt, dar nu isi puteau da seama exact ce ea sentimentul asta. In plus, iubeau pe altcineva. Totusi aici erau doar ei. Erau doi iar lumea toata era a lor.<br />-Stii...uneori te simt foarte aproape, zise ea destul de timid.<br />-Da! Stiu. Simt ca esti o bucata din mine, si...nu stiu ce m-as face fara tine.<br />-Ssst! Opreste-te! Nu e bine sa gandesti prea mult.<br />O lua la fuga:<br />-Hai vino!<br />El o priva. Parul blond stralucea magnific sub razele soarelui.<br />-Hai! Vino sa iti arat ceva!<br />Il duse pe un deal, departe.<br />-Uite, pun pariu ca nu ai mai fost niciodata aici.<br />-Dar nu avem voie aici. Daca ne prind aici nu va fi bine.<br />-Nu te speria! Un prieten m-a adus aici. Mi-a spus ca nu multi au ocazia sa vada asta.<br />Era un loc retras si destul de pustiu. Sper deosebire de restul gradinii aici era un singur pom, foarte bogat. S-au asezat la baza lui, langa tulpina groasa, la umbra. Soarele dogorea parca mai tare aici.<br />-Ma bucur ca m-ai adus aici. De fapt ma bucur ca sunt cu tine, spuse el privind cerul senin.<br />Ea il privi in ochi. Un zambet. Se ridca repede.<br />-Mi-e foame!<br />Se ridica si el. Privi copacul si, ca un gentleman, se intinse si apuca un mar. Cel mai frumos mar pe care il vazuse vreodata.<br />-Poftim!<br />Ea zambi si musca din mar. Era cel mai bun mar pe care il mancase vreodata. Il privi si zambi din nou.<br />-Te iubesc!<br />-Si eu te iubesc! ii raspunse el fericit, luand-o in brate in timp ce din cerul acoperit brusc de nori negri cazu prima picatura de ploaie rece...Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-80897599552082168072009-03-02T20:12:00.004+02:002009-03-02T20:31:52.251+02:00Lipsa de inspiratieHabar nu avea cum sa inceapa, dar cu siguranta stia cum o sa incheie. Vroia sa scrie ceva, simtea ca e nevoie. Nu mai scrisese ceva de mult si era deja parca prea ciudat. In plus, gandul ca sunt atatea persoane ce asteapta ceva nou de la el il apasa parca in moalele capului. S-a chinuit sa inventeze ceva, ceva nou, ceva interesant, ceva deosebit, si vroia sa faca asta cat mai rapid cu putinta. Stia ca nu o sa reuseasca. Niciodata nu se intampla atunci cand se chinuia sa scoata ceva. Stia totusi ca e nevoie de ceva diferit de ce facuse pana atunci, altfel isi va pierde din admiratori. Asta daca mai existau admiratori...nu mai scosese nimic de atata vreme.<br />S-a asezat pe scaun si a trecut in revista fiecare moment al zilei: "Trebuie sa fie ceva interesant!". Scoala, raceala, iubita, raceala, ceai, bunici, raceala, discutii cu familia, Dan Puric, raceala. Nimic. Presiunea din crestetul capului crestea exponential. Inca 15 minute de stors creierii. Nimic. Deja era prea greu. O durere puternica de cap, sangele pulsand puternic prin vene, presiunea insuportabila...<br />Cand era gata sa cedeze, sa risipeasca toata presiunea de pe capul lui intr-un urlet infernal, s-a linistit. Liniste. Ce liniste frumoasa. Totul era mai frumos. Tocmai il lovise inspiratia. A luat o foaie si un creion, si a scris prima fraza: "Habar nu avea cum sa inceapa, dar cu siguranta stia cum o sa incheie.[...]"Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-79714260127009780932009-01-14T23:16:00.003+02:002009-01-15T00:04:11.189+02:00[...] vei fi cu mine [...]"Si daca, totusi, am gresit?"<br />Arunca o privire strengului atarnat de ramura groasa a copacului, apoi se intoarse cu privirea asupra pungii de carpa. O stranse puternic in mana. "Daca am gresit?". Isi misca din nou ochii in sus, catre sfoara atarnata, apoi iar catre punga. Dupa inca un moment de ezitare, cobori de pe stanca si o lua la fuga catre oras. Drumul parea un sir infinit de trepte, dar odata ajuns la sfarsitul lor, privinea i se intersecta cu cea a celui pe care tocmai il tradase. Scoase punga cu cei 30 de arginti si o arunca in fata fariseului. "Ia-ti banii! Nu am nevoie de ei!..."<br />A doua zi, pe muntele Golgota era liniste. Lumea plecase deja. Ultimele persoane ramase priveau cu lacrimi in ochi crucea din mijloc pe care zacea rastignit Domnul lor. Dinspre crucea din dreapta sa, acesta auzi o voce tremurata. "Iarta-ma Doamne!". Era cel care cu o zi inainte il vanduse pentru un pumn de arginti. Raspunsul veni prompt: "Fiule, astazi vei fi cu mine in Rai."<br />Ridica ochii inlacrimati spre cerul innorat. Tocmai fusese iertat de cel pe care il tradase. Deschise gura sa ii multumeasca, cand un tunet puternic sparse linistea.<br />Se trezi din visare. Transpirat si cu ochii in lacrimi. Departe de oras, cu o punga destul de grea in mana, cocotat pe stanca de langa copac. Cerul plangea tristetea acestei zile. Isi lega funia de gat, in timp ce prima picatura de ploaie ii cazu lui pe obraz. Inchise ochii. "Iarta-ma Doamne!". Inca un tunet grav, iar el se arunca de pe stanca uda...Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-53505674128453562232009-01-08T22:23:00.007+02:002009-01-09T21:04:01.217+02:00Prima zapada<span style="font-style: italic;">Asezata pe fotoliul din fata televizorului, in caldura sufrageriei, o doamna grasa isi ia in brate pisica, o mangaie in timp ce priveste cu lacrimi in ochi sfarsitul ultimului episod al telenovelei preferate. Undeva, departe, altii au alte probleme...</span><br /><br />Oare de ce nu spune nimic? Suntem singurii doi oameni pe o raza de 2 km. Bine, stiu, nu e foarte bine din punct de vedere psihic. Ba mai mult, ne-am si certat putin, dar eu nu tin asa mult in mine toate tampeniile astea. Si stiu ca nici el, il cunosc atat de bine.<br />Sunt deja 2 ani de cand nu mai suntem simple cunostinte, de cand ne ducem vietile in aceeasi zona, in afara marelui orasului, langa granita, pe o raza de cativa kilometri, de cand impartim camera, baia, masa, totul. Sunt 2 ani in care a ajuns sa stie totul despre mine. Si eu despre el, de aici a plecat si cearta. Era trist, l-am intrebat ce are. Mi-a zis ca si-a amintit de fosta lui iubita si ca ii e dor de ea. Continuarea nu cred ca mai are importanta. Cert e ca ne-am certat. Iar acum nu zice nimic. Ne plimbam ca de obicei pe raza deja obisnuita, noaptea, iar el nu zice nimic. Azi e deosebit, totusi. A nins. E prima zapada, iar el nu zice nimic. Imi trec multe prin cap. Hmm... imi aduc aminte de gluma lui sadica: "Vezi sa nu lasi orice sa iti treaca prin cap". Mereu o face.<br />Zapada alba ne lumineaza noaptea. E perfecta. Ah...privelistea asta mi-a rapit atentia de asupra lui, care a ramas in urma. Scartaie sub piciore la fiecare pas si parca mi-e teama sa merg mai departe, sa nu o deranjez. Ma opresc. Inca ninge si parca aud fulgii cazand pe hainele mele, cand... linistea e sparta de un foc de arma. Ma intorc si il vad cazut in marea de zapada. In tufisiuri vad miscare si aburi. Inca un foc de arma! Simt o caldura puternica langa ureche si ma prabusesc. Cazut in zapada perfecta, deranjata acum de pete rosii de singe imi rasuna in minte, trist, gluma lui...<br /><br /><span style="font-style: italic;">Inapoi in sufragerie, doamna grasa e intrerupta din plans de buletinul de stiri: "Intrerupem acest program pentru o stire de ultima ora. Doi soldati romani aflati in misiunea de mentinere a pacii din Osetia de Sud au fost impuscati mortal in aceasta seara. Vom revenii cu detalii!.."</span>Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-64916254926781098852008-12-05T23:55:00.004+02:002008-12-06T12:46:16.129+02:00Asinul AsasinCiudat titltu, nu? Asinul Asasin. Pe cine naiba o fi omorat si asta? Nu? De fapt nu e chiar ce credeti voi. Asasin sunt eu. E numele meu. Si da! Sunt un asin. Magar cu alte cuvinte dar prefer prima varianta. Da...Asasin, asinul, iar asta e povestea vietii mele.<br />Despre copilaria mea nu sunt multe de spus, am crescut ca un asin oarecare, la casa unui om bun. Problemele au aparut odata cu moartea acestuia. Aflata in colaps financiar, familia acestuia m-a vandut. Nu mi-a picat prea bine insa m-am bucurat fiindca au luat bani frumosi pe mine. In fine, noul stapan, nu era la fel de bun pe cat speram eu. Rapid, mancarea buna, calda s-a transformat intr-o zeama fara gust, mangaielile in batai, si, mai grav, plimbatul si trasul carului usor, in curse de asini. Un fel de curse de cai, pentru oameni mai saraci (sau mai zgarciti). Saptamanal eram obligat sa ma intrec cu alti asini mai bine sau mai putin bine pregatiti decat mine, sa dau totul pentru o victorie ce imi putea aduce o seara cu resturi, calde inca, din mancarea stapanului. O eventuala ratare aducea dupa ea o serie noua de suturi si bete pe spate. In fiecare seara ma rugam la Dumnezeu sa ma scape, dar deja incepusem sa cred ca El nu cunoaste limba noastra, a asinilor. Dumnezeul meu ma parasise. Scaparea a venit totusi, insa nu cum as fi sperat eu. O accidentare la piciorul drept, din fata m-a transformat imediat intr-o bucata de carne, inca vie, total nefolositoare, vanduta pe un pret de nimic unui anume Iosif.<br />Iosif era un domn foarte bland, cu o fata luminoasa ce degaja bucurie. Am inteles ca se grabea si ca trebuie sa il duc de urgenta impreuna cu familia sa catre Bethleem. Nu am inteles exact de ce si, sincer, nici nu ma interesa, scapasem de infern. Auzisem doar niste vorbe, cum ca ar fi ceva ciudat legat de familia asta, ceva divin. Vorbe. Am pornit linistiti pe un drum lung si obositor ce avea sa imi schimbe viata.<br />Mai avem o zi jumate pana la destinatie. Ne oprisem putin pentru odihna si acum pornisem din nou la drum. De nicaieri, aparu inaintea noastra un sarpe. Cel mai mare si mai infricosator sarpe ce l-as fi putut vedea vreodata. Din instinct, am vrut sa ma feresc si sa fug. O secunda de nesiguranta insa am luat decizia cea mai buna. Sanatatea doamnei din spatele meu si a copilul pe care il purta in pantece, stapanii mei, era mult mai importanta. Am mers mai departe, sarpele s-a apropiat pericolos, am incercat sa il ocolesc, m-a atacat, am ripostat, m-a muscat...ahh! acelasi picior drept. Am mers mai departe. Nu mai aveam mult, dar drumul parea infernal de lung iar cei din spatele meu din ce in ce mai grei. Nu mai aveam mult nici de trait. Am ajuns. Erau foarte fericiti. Si eu eram. Asta e modul in care le-am multumit ca m-au scapat din infern. Ii privesc pe toti in ochi. Iosif, atat de fericit, doamna , la fel, copilul, abia venit pe lume, atat de pur. Imi privesc piciorul. Piciorul meu! Nu mai e la fel! E...vindecat complet. E...e ca...e ca o minune...dumnezeiasca. Doamne...acesta chiar e Fiul Tau!Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-50872938003234422872008-12-04T11:56:00.008+02:002008-12-04T16:36:56.721+02:00Baiatul cu chibrituri<span style="font-style: italic;">[In seara rece de decembrie, usa grea a blocului se deschise, iar din bloc aparu un tanar inalt, grabit, incheiandu-se la geaca groasa.]</span><br /><br />- Pfoaa! Mi-am uitat bricheta sa-mi bag...<br />- Salut Dane! il intrerupse vecinul de alaturi care tocmai intra in bloc.<br />- Buna ziua, nea Mitica!<br />Isi trase apoi gluga imblanita pe cap si pleca prin seara rece, strecurandu-se parca printre fulgii de zapada. In drumul spre bar, dadu o fuga pana la magazinul din colt.<br />- Brichete aveti?<br />- Nu mai am am.<br />- Off!<br />- Uite...ia chibritul meu. Pastreaza-l!<br />Era un chibrit deosebit. Rosu cu auriu, in spiritul Craciunului.<br />- Multumesc!<br />Intra apoi in bar. Ajunsese prea devreme. Se plictisea in casa, iar acum trebuia sa astepte juma de ora pana sa ajunga prietenii lui. Lua loc pe o canapea si scoase chibritul. In el se aflau doar 4 bete lungi. Scoase unul si il aprinse. Mirosea frumos. Impinse tigara in flacara rosiatica si trase din ea. A tinut 5 secunde fumul in piept, timp in care a continuat sa priveasca batul inca nestins. In el aparu o imagine ciudata. Sufrageria lui, mirosind a scortisoara, in intuneric. Tigara se stinse intre timp. Scoase un alt bat, il aprinse, trase iar din tigara si vazu alta imagine. Era aceeasi camera, acelasi miros, dar de acasta data era luminata de beculetele intermitente ale instalatie bradului. Era liniste. Chibritul asta avea ceva...ceva magic. Arunca o privire din nou tigarii. Stinsa din nou. Alt bat, aceeasi flacara, aceeasi camera, acelasi miros, aceeasi lumina, muzica. Muzica lina a aceluiasi brad. Cu ultimul bat aprinse din nou tigara, trase ultimul fum din ea, timp de cateva secunde in flacara aparu cineva. In camera slab luminata il astepta o tanara fata. Draguta. Cunoscuta. Atat de cunoscuta. Fosta lui iubita. Se apropie de el in timp ce el dadu drumul fumului tinut deja destul in piept, imaginea se deregla pana cand, cu ochii aproape inchisi reusi sa desluseasca o silueta masculina:<br />- Salut Dane!<br />Dan inchise ochii.<br />- Dane m-auzi?<br />Dan cazuse pe spate. Simtindu-si trupul invaluit intr-o mare de caldura, auzi o a doua voce:<br />- Lasa-l dracului ma! Nu vezi ca iar e spart? Hai sa...mer...ge...Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-50579162569719296002008-11-26T15:53:00.007+02:002008-12-04T12:59:39.520+02:00Aerul rece al misterului.<span style="font-style: italic;">[In camera oaspetilor, in apartamentul de la ultimul etaj al blocul vechi, de pe strada Enigmei, Eva era pe cale sa incheie cea mai lunga, cea mai ciudata si, in acelasi timp, cea mai infricosatoare discutie din viata ei]</span><br /><br />Privi din nou fereastra. Cu fiecare privire aceasta parea tot mai atragatoare. Era deja disperata, nu mai suporta situatia. Usa era blocata, peretii umezi, iar camera mare era goala si din ce in ce mai friguroasa.<br />In aerul rece din camera plutea parca teama. Teama Evei. Pana si tanarul interlocutor, cu tot cu handicapul sau, simtea tremuratul fetei. Era intradevar speriata. Tanarul incerca sa o tina de vorba, sa nu ii mai lase timp de gandire, in care sa isi complice situatia.<br />- Incearca sa te linistesti! Tot ce vezi nu e real, se intampla doar in mintea ta.<br />- Nu! Nu e in mintea mea! urla fata. Sunt toate reale...sunt...atat de reale! Vor sa ma raneasca!<br />- Nimeni nu te va rani. Nu ii voi lasa sa...<br />Nu apuca sa termine propozitia ca tipetele fetei acoperisera deja vocea lui calda.<br />- Nu! Nu din nou! Lasati-ma in pace! striga plangand Eva, infigandu-si mainile mici in parul blond.<br />- Linisteste-te! Nu iti vor face nimic! Sunt aici! Gata...a trecut! incerca tanarul sa o linisteasca.<br />- Ai vazut-o? Spune ai vazut-o?<br />- Nu Eva. Eu...nu pot vedea...<br />Tanarul era orb. Isi pierduse vederea printr-un...accident. Asa vroia el sa spuna. Se cunosteau numai de cateva ore insa el deja o iubea. O iubea de cand a simtit-o intrand pe usa ce acum ii separa pe amandoi de holul intunecat al cladirii, de lift, de usa grea de la intrare, de libertate.<br />- Doamne...era atat de reala! spuse fata plangand.<br />- Ce era?<br />- Era o fetita. O fetita singura. Era trista. Plangea. Era arsa pe tot corpul! M-a chemat cu ea! urla din nou fata si izbucni din nou in plans. Nu au cum sa nu fie reale! Nu au cum! continua ea.<br />Se opri o clipa. Ramase nemiscata, cu privirea atintita din nou asupra ferestrei deschise, blocate, prin care aerul rece de decembrie patrundea in camera. Parca o chema.<br />- Sunt reale!<br />- Eva linisteste-te!<br />- Exista! Toate! Sunt toate persoanele care au murit in camera asta! Toate! Sunt reale si vor sa ma raneasca!<br />- Eva calmeaza-te! Nu e asa cum crezi tu!<br />- Ba da! Asa e! Stiu ca asa e! Si domnul spanzurat si baiatul ucis de mama sa si fetita...Toti! Tu nu stii nimic! Nimic!<br />- Ba da! Stiu! Chiar daca nu le vad, le simt si eu! Pe toate! Si pe domnul gras spanzurat si fetita arsa in incendiu si...baiatul...baiatul caruia mama sa i-a scos ochii cu foarfeca apoi l-a injunghiat!<br />Tacu o clipa.<br />- Pe toti! Poate chiar mai bine decat tine.<br />Eva il privi inmarmurita. Se calmase brusc. Nu stia ce sa mai spuna.<br />- Si pe tanarul zugrav? intreba ea. Si pe el? Cel care a murit primul aici? Cel peste care s-a prabusit candelabrul. Si pe el il simti?<br />- Eva...ai incredere in mine. Incearca sa te linistesti si totul va fi bine. Zugravul nu a fost nici prima si nici ultima persoana care a murit in camera asta. Ci doar...urmatorul! Hai sa il lasam sa ramana asa.<br />- Ba da! A fost primul! Am vazut asta! Nu mai suport! Te joci si tu cu mintea mea. Ce vreti de la mine? Ce??<br />- Eva calmeaza-te!<br />Fata privi din nou fereasta.<br />- Eva! Asculta-ma!<br />Se ridica in picioare si se apropie de ea.<br />- Eva!<br />- Nu o sa va las sa ma raniti!<br />- Eva...<br />Fata se ridica in picioare pe marginea geamului privi in jos si se arunca.<br />- ...acum tu esti prima! continua tanarul cu vocea trista, in timp ce usa apartamentului se deschise. La intrare erau acum 3 zugravi. Doi in varsta, trecuti bine de 50 de ani si unul tanar, nepotul unuia dintre ceilalti doi. Cei doi batrani priveau acum camera mare de oaspeti, goala si rece in timp ce al treilea se asezasa linistit sub candelabrul vechi, analizandu-i becurile palpaind trist...Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-13349464156324629122008-11-17T23:56:00.002+02:002008-11-18T00:46:16.562+02:00Dumnezeu - cel mai bun pariu.Bine, rau, Rai, iad, religie, mantuire, Iisus, Dumnezeu. Exista? Exista Dumnezeu? Multi ar spune da. Ei sunt crestinii. Altii ar spune nu. Ateii. Majoritatea ar spune nu stiu. Li s-a dat si lor un nume: agnosticii. Cu alte cuvinte cei care isi pun intrebari. Si ceilalti isi pun intrebari, aceleasi intrebari ca si agnosticii. Diferenta consta in faptul ca acestia din urma nu gasesc raspunsul la atatea intrebari. Exista Dumnezeu? "Cu siguranta! Dumnezeu e in tot si in toate!", ar spune ferm credinciosul. Nici ateul nu ar sta pe ganduri si ti'ar arunca un:"Nu!" rece. "Nu am cum sa dovedesc asta.", ar spune agnosticul. "Totusi, nu am reusit sa demonstrez nici ca nu exista."<br />Si pana la urma, exista Dumnezeu? Hai sa privim problema altfel. Sa lasam de o parte punctul de vedere religios si sa privim problema din punct de vedere matematic si logic.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Ne imaginam o moneda. O moneda normala, cu doua fete. Pe o fata scrie "Exista Dumnezeu". Pe cealalta "Nu exista Dumnezeu". Din punct de vedere matematic, probabilistic, sansa(probabilitatea) de a obtine o fata este aceeasi cu cea de a obtine cealalta fata. 1/2. In aceeasi masura eu am dreptul de a-mi alege credinta. Exista sau nu Dumnezeu. </span><br /><span style="font-style: italic;">Daca eu nu cred in Dumnezeu, iar la "aruncarea monedei" se obine "Nu exista Dumnezeu", atunci nu am pierdut nimic. Viata mea va merge in continuare la fel. Daca, insa, voi obtine "Exista Dumnezeu", atunci imi voi ispasi pedeapsa pentru pacatele si necredinta mea in focurile iadului. </span><br /><span style="font-style: italic;">Daca imi duc viata de zi cu zi cu credinta in Dumnezeu si moneda imi va indica faptul ca "Nu exista Dumnezeu", din nou nu am pierdut nimic. Dupa moarte nu va fi nimic, iar asta nu a avut nicio influenta asupra vietii mele. Si daca voi obtine, totusi, "Dumnezeu exista"? Atunci viata de apoi ma va gasi in ceruri, alaturi de Dumnezeu, inconjurat de dragostea si bunatatea sa.</span><br /><span style="font-style: italic;">[Pariul lui Blaise Pascal]</span><br /><br /><br />In concluzie, exista un singur pariu ce poate fi numit "cel mai bun". Si acesta este: Dumnezeu exista. Matematic(n.a. cat si spiritual) Dumnezeu este cel mai bun pariu. Tu ce alegi?Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-49469446336606709952008-11-11T21:38:00.003+02:002008-11-11T22:11:08.148+02:00Cant pentru tine.<span class="def" onclick="return searchClickedWord(event);"><b style="font-style: italic;">a cîntá (-t, át),</b><span style="font-style: italic;"> vb. – </span><b style="font-style: italic;">1.</b><span style="font-style: italic;"> A emite cu vocea un şir de sunete muzicale.</span><br />Nicidecum!<br /><br /></span><span style="font-style: italic;" class="def" onclick="return searchClickedWord(event);"><span style="font-weight: bold;">a cîntá (-t, át),</span> vb. –</span><span style="font-style: italic;" class="def" onclick="return searchClickedWord(event);"><span style="font-weight: bold;">2</span>. A se exprima poetic, a descrie, a povesti ceva în versuri.</span><br />Nici!<br /><br /><span style="font-style: italic;" class="def" onclick="return searchClickedWord(event);"><b>a cîntá (-t, át),</b> vb. –</span><span style="font-style: italic;" class="def" onclick="return searchClickedWord(event);"><b>3.</b> A interpreta o melodie la un instrument muzical.</span><br />In niciun caz!<br /><br /><br />Eu cant! Eu stiu ce inseamna sa canti cu adevarat! Eu si numai Eu cant in modul acela unic, induiosator, perfect, catre care voi, restul, decat tindeti. Eu am adunat cele mai line, mai calde si mai sensibile instrumente muzicale. Orchestra mea este simpla si complexa, cu intrumente calde, ce iti transmit cei mai reci fiori, te face sa zambesti printre lacrimi, sa strangi in brate ceva ce nu cu mult timp in urma te-a ranit, sa saruti aceleasi buze care ti-au spus, candva, vorbe care te-au durut, te face sa ierti, sa zambesti, sa iubesti.<br />Mii de sunete line, soptite incet la urechea ei, dar care rasuna pana la capatul universului, bataile infundate ale inimii la auzul acelui simplu "Te iubesc!", vibratiile trupului cand imi prinde mana cu mana ei, fosnetul frunzelor celui mai dragut trandafir, rosu, pe care il daruiesc cu toata dragostea, sunetul trist al buzelor mele dezlipindu-se de ale ei, scartaitul zapezii, iarna, sub picioarele noastre, pe strazile impodobite ale Bucurestiului. Toate sunt sunete unice, ale unor instrumente unice care impreuna se reunesc in cea mai frumoasa melodie. Pentru ca eu cant. Cant pentru tine!Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-87459434829251980462008-11-06T18:04:00.006+02:002008-11-06T18:49:06.370+02:00Nu!R: - Salutare prieteni!<br />E: - Hello!<br />F: - Bonjour!<br />G: - Hallo!<br />I: - Ciao<br />O: - Hallo!<br />S: - Hola!<br />R: - Ma bucur ca suntem, in sfarsit, impreuna!<br />E: - Yes! It was difficult but we managed to do it...<br />G: - Nach all dies ist der wichtigste!<br />F: - Oui! nous sommes trop heureux d'être ensemble enfin!<br />I: - Non avrei pensato che avremmo fare questo<br />S: - Yo tampoco. Pero ahora me siento muy feliz.<br />O: - Ja! Ik ben erg blij te!<br />R: -Stiu ca sunteti! Si eu sunt la fel de fericit! Mai ales ca atatia si atatia ani de munca sunt rasplatiti cu varf si indesat! Ca dupa atata timp ne-am putut aduna cu totii, romani, englezi, francezi, germani, italieni, spanioli, olandezi, pentru a striga lumii, intr-o singura voce: Spune <span style="font-weight: bold;">NU</span> rasismului!<br />E: - Say<span style="font-weight: bold;"> no</span> to racism!<br />F: - Dites <span style="font-weight: bold;">non</span> au racisme!<br />G: - Sagen Sie <span style="font-weight: bold;">Nein</span> zu Rassismus!<br />I: - Dire <span style="font-weight: bold;">no</span> al razzismo!<br />S: - Di <span style="font-weight: bold;">no</span> al racismo!<br />O: - Zeg <span style="font-weight: bold;">nee</span> tegen racisme!<br />R: - Va multumesc din suflet!...Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-31402104054865523162008-11-05T19:56:00.006+02:002008-11-05T21:32:01.366+02:00Cand "fiarele" ne transforma in fiare.<span style="font-style: italic;">Am adunat intr-un singur cuvant("fiare") semnificatiile tuturor cuvintelor ce definesc acele obiecte, concepte, lucruri ce ne induc in mod inconstient iluzia unei vieti mai usoare. </span><br /><br />Ce ne facem cand "fiarele" ne transforma in fiare? Ce ne facem cand omul este pe zi ce trece tot mai dependent de aceste "fiare"? Ce ne facem cand am devenit dependenti de masina, filme, televizor, calculator, internet? "Fiare" deci. Ce ne facem cand ne petrecem timpul liber in fata calculatorului, de altfel o masinarie? Si nu una oarecare. Una care ne transforma pe noi insine in masinarii. O masinarie care prin simplul fapt ca ajungi sa castigi la un joc, sa "o bati", te face doar o masinarie mai performanta. Ce ne facem cand pentru omul de rand cititul nu prinde un loc in top 10 prioritati ale zilei? Ce ne facem cand 8 din 10 oameni cu in casa un calculator, iar 6 din 10 au o conexiune la internet. Ce ne facem cand sexul inlocuieste dragostea. Ce ne facem cand in loc de plimbari, iesiri in natura, citit, hranirea creierului, omul prefera privitul la televizor, vizionarea filmelor, navigatul pe internet, avand o atitudine pasiva, delasatoare si neinteresata. Ce ne facem cand omul renunta, voit sau nu, la singurul lucru ce il diferentiaza de animale. Ratiunea. Ce ne facem cand egoismul si mandria ii fac pe oameni sa uite de omenie si bunatate. Ce ne facem in momentul asta?<br /><br /><span style="font-style: italic;">Care e urmatoare miscare? </span><br /><span style="font-style: italic;">Am intalnit de curand, intr-o carte, un termen: "antiomul". Ce e antiomul? Pai revin la intrebarea anterioara: care e urmatoare miscare? De fapt sunt trei: sterge in textul de mai sus "Ce ne facem cand", inlocuieste "omul" cu "antiomul", transforma frazele din interogative in exclamative.</span><br /><span style="font-style: italic;">Acum convinge-te singur...</span>Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-68204287229461173572008-10-15T16:16:00.005+03:002008-10-15T20:18:47.928+03:00Joc de-o noapte<span style="font-style: italic;">........................................................................................</span><br /><span style="font-style: italic;">El:- De ce? De ce nu ma ajuti??? Stai! Nu plecaa!...</span><br /><span style="font-style: italic;">Ea, insa, [...] disparu in intunericul noptii[...].</span><br /><br /><br />Nu se cunosteau personal. "El" si "Doamna M.". El auzise tot vorbindu-se de ea, ea il cunostea mult prea bine. Stia cam totu' despre el. Nu isi vorbisera niciodata. Pana in acea noapte...<br />El se intorcea acasa, de la deja celebra "iesire cu colegii de servici, de joi seara". Se grabea spre casa? Nicidecum. Mergea greoi, cu privirea in pamant, abatut. Tragea cat putea de timp. Era nelinistit, cum rar se intampla. La fel de rar pe cat se intampla ca "intalnirea cu colegii" sa fie de fapt "intalnirea cu colega". El isi iubea iubita. Ea era tot ce avea nevoie. Sau cel putin asa credea pana in seara asta. O simpla iesire la cafea cu colega de munca se transformase trist si iremediabil intr-o...<br />Acum regreta. Nu suporta ideea ca va trebui sa dea ochii cu ea cand va ajunge acasa. Era disperat.<br />Ultima lui posibila salvare a aparut la momentul potrivit, cand drumul lui s-a intersectat cu al ei. Cu al Doamnei M.<br />El: - Buna seara!...<br />Doamna M. isi ridica privirea din pamant si si-o atinti asupra ochilor lui. Erau altfel decat ii stia. Astaseara erau umeziti de lacrimi. Ea era exact cum si'o imagina el. Purta costumul negru a carui imagine se intiparise in minte lui inca de cand auzise prima oara de ea.<br />Dna M.: - Buna seara!<br />El: - Nu ma asteptam sa va intalnesc. Exact aici, exact acum. Eu sunt...<br />Dna M.: - Stiu cine esti!<br />El inghiti in sec. Gura i se uscase. Nu stia ce sa spuna, cum sa ii ceara ce vroia.<br />El: - Eu...am o...am...eu...mi-e foarte greu!<br />Dna M.: - Iti pare rau acum nu?<br />El o privi inmarmurit.<br />Dna M.: - Regreti acum, dar oare mai conteaza?<br />El: Da! Regret! Nici nu stiti cat. Nu pot sa cred ca am facut asta! Nu pot sa cred ca am tradat persoana care mi'a acordat cea mai mare incredere! Nu pot da ochii cu ea! Imi pare rau! Imi pare rau pentru tot! Imi pare rau pentru ceea ce sunt! Pentru ce am facut si pentru ce voi face! Imi pare rau!<br />Isi stranse toata tristetea si regretul intr-un oftat prelung.<br />El: Nu vreau sa merg acasa. Nu pot face asta. O iubesc prea mult! Nu pot trai cu asta! Am nevoie de ajutor. De ajutorul dumneavoastra...<br />Ea ii arunca o privire dintre cele mai taioase.<br />El: - Luati-ma cu dumnevoastra. Am nevoie de dumneavoastra...<br />Dna M.: Mergi acasa! Fa ce ai de facut! Poate va mai da o sansa...<br />El:- De ce? De ce nu ma ajuti??? Stai! Nu plecaa!...<br />Ea, insa, isi trase gluga neagra pe cap si disparu in intunericul noptii tragand dupa ea coasa greoaie ce o cara in mana dreapta.Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-21968726079156930072008-10-02T20:49:00.002+03:002008-10-02T21:14:38.623+03:00Produsul mintiiX: "Cand eram mic, imi doream un prieten imaginar". Asta mi-a zis. A fost primul lucru pe care mi l-a spus.<br />Y: Iar tu? Ce i-ai spus?<br />X: Nimic. I-am zambit si atat...<br />Y: Dar...<br />X: Si atat! Apoi mi-a spus ca el niciodata nu a avut prea multi prieteni. Poate niciunul adevarat. Si ca se bucura ca m-a gasit pe mine, ca sunt singurul care il intelege si il priveste exact asa cum vrea el sa fie privit. Imi placea sa fiu prietenul lui. Era un tanar deja trecut de varsta adolescentei. Cel putin asa parea, in rest...avea aceeasi mentalitate de copil agitat, netrecut prin viata, neinitiat.<br />Y: Pai si cum de...<br />X: Cum de ne-am imprietenit?<br />Y: Exact! Tu nu esti asa...<br />X: Nu stiu! Pur si simplu...s-a intamplat. Ajunsesem cei mai buni prieteni.<br />Y: Si ce a schimbat asta?<br />X: Ea a schimbat asta! Mereu cand o vad imi apare in fata ochilor imaginea aceea: noi doi, strada, ea, privirile lor intersectate, apoi ei...si eu...<br />Y: ...<br />X: L-am intrebat de ce? Mi-a raspuns ca nu stie. Pur si simplu...s-a intamplat si ca poate e mai bine asa. L-am intrebat ce se va intampla cu mine. Mi-a raspuns sec: "Esti doar un produs al imaginatiei mele asa ca pot face ce vreau cu tine". Atunci mi te-a imaginat pe tine! Si m-a facut fericit! Te iubesc!<br />Y: Si eu te iubesc! Cel mai mult...Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-10914491897874876062008-08-29T23:14:00.004+03:002008-08-29T23:37:47.598+03:00De ce?- De ce? De ce ai facut asta? De ce? De ce? De ce?<br />Isi sterse din nou lacrimile si continua pe acelasi ton:<br />- De ce nu mai e ca atunci? De ce te aveam? De ce erai numai al meu, iar eu ma simteam atat de sigura, de protejata? De ce acum ma simt ca cel mai singur om de pe lume? De ce?<br />El tacea.<br />- Tii minte ziua aia, pe lac? Mi'ai zis ca nu vei face niciodata asta! Ca vom fi mereu impreuna, mereu fericiti. Mi'ai spus ca nu ma vei face niciodata sa plang! Uite ce ai facut! De ce?<br />El o privea si...tacea.<br />- De acum nimic nu va mai fi la fel...nimic! Mi'ai luat tot ce aveam mai bun! Pe tine! De ce?<br />El nu a mai rezistat si a strigat cat a putut de tare:<br />- Nu e numai vina mea! Crezi ca eu nu mi'as fi dorit sa raman al tau, iar tu sa ramai a mea? Crezi ca eu nu plang in fiecare zi? Crezi ca a fost alegerea mea?<br />- Te urasc! Te urasc! Te urasc! De ce??...<br />- Te iubesc!...<br />- ...nu pot trai fara tine...<br />- Mori atunci!<br />- ...de ce?...<br />- Mori!<br />- ...de ce?...<br />Apoi, simultan:<br />(el:) - Pentru ca eu nu o mai pot face!<br />(ea:) - De ce m'ai parasit iubitule?...<br />Vocea ei rasuna in camera goala, in care statea, strangand o poza cu ei la pieptul deja ud de lacrimi...Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-24692022805530491612008-08-29T00:21:00.004+03:002008-08-29T02:21:57.804+03:00Dare to blink!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://www1.istockphoto.com/file_thumbview_approve/89190/2/istockphoto_89190_eyes_shut.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 200px;" src="http://www1.istockphoto.com/file_thumbview_approve/89190/2/istockphoto_89190_eyes_shut.jpg" alt="" border="0" /></a><br />10, 9, 8, 7, 6, 5, 4,3, 2, 1,0...am decolat? nu! 6, 3, 9, 1, 0, 2, 7, 4, 8, 5. scrise altfel nu reprezinta nimic deosebit decat cifre. un lucru neinsemnat pentru majoritatea dintre noi. ce poti face cu ele? mai nimic. alege oricare dintre ele, in orice ordine, repetandu'le sau nu si alatura'le. ele se vor simti atrase una de alta. e o atractie puternica. atat de puternica ca iti da impresia ca exista dragoste pana si la acest nivel. cifrele se vor contopii iar din "dragostea" lor va lua viata un numar. lui ii placeau numerele. era de parere ca numerele stau la baza universului. datele importane, ziua nasterii, inaltimea, grutatea, ceasul,chiar si masura pantofului. toate au nevoie de numere ca sa existe. era inconjurat de numere. toti suntem, doar ca el era singurul care constientiza importanta lor. numerele erau viata lui. nu'i de mirare ca in liceu an de an era intre remarcatii olimpiadei de matematica, sau ca acum, la facultate, el e cel care corecteaza profesorul atunci cand acesta gresete un calcul. cum am spus, numerele erau viata lui. mai avea 2 frati si o sora. el era al treilea nascut. 3! ce coincidenta! numarul lui norocos. si pentru ceilalti frati numerele aveau o importanta aparte, in contexte de genul: scorul dintre echipa preferata si rivali, numarul de prietene avute in acelasi timp, respectiv numarul din aceasta saptamana al revistei "Bravo Girl" si numarul episodului de azi din "Rebelii". el era un tip perfect normal, ca toti ceilalti. in timpul liber iesea, se distra cu prietenii, ori cu iubita. o iubea! stia si acum ca s'au sarutat prima oara dupa a treia intalnire, ca s'au intalnit la un prieten comun, pe strada "Cei 12 apostoli" nr. 13, sau ca luna trecuta i'a spus de 96 de ori "Te iubesc!". ea il intelegea! in orice caz, se straduia. era fericita vezandu'l pe el fericit in lumea lui.<br />in seara aceea se trezise transpirat. s'a uitat la ceas. 03:27. in toiul noptii. avusese un cosmar. o visase pe iubita lui. o privea din departare. ea era trista. incerca sa traverseze intersectia de langa locuinta ei, cand, aparut de nicaieri, un camion negru a lovit'o in plin. atunci s'a trezit. urmatoarele minute l'au prins linistit ca a fost un vis, dar abatut. observase ceva in vis, ce nu putea intelege. a zarit pe fruntea iubitei un numar, scris cu rosu. nu a observat ce era insa il deranja foarte tare. a sunat'o dimineata pentru a se asigura ca e totul in regula si au hotarat sa se intalneasca in fata casei ei. a iesit fericit din casa, dar fericirea nu avea sa dureze decat pana in momentul in care i'a aparut o prima persoana in fata. a ramas nemiscat, inmarmurit inaintea unui domn ce a trecut pe langa el cu doua plase in mana. i'a privit socat fruntea pe care se intrindea un numar de 6 cifre. a plecat derutat mai departe. s'a oprit din nou. in dreptul celei de'a doua persoane intalnite. alt domn, aceeasi imagine. un numar de 8 cifre scris cu rosu. domnul a clipit iar numarul de pe frunte a scazut cu o unitate. l'a privit pe tanarul ce se oprise, cu ochii larg deschisi. dupa 2 secunde a clipit din nou. iar numarul a scazut din nou. foarte mirat, a inchis ochii si a plecat mai departe, ignorand zecile de frunti numerotate ce ii apareau in cale. odata ajuns in apropierea casei ei s'a oprit din nou. era la 100 de metri de intersectia de langa casa. a vazut'o pe ea iesind. totul parea dubios de cunoscut. era un deja-vu pe care refuza cu incapatanare sa il accepte. ea s'a apropiat de trecerea de pietoni, iar el a i'a zarit fruntea numerotata. s'a straduit sa inteleaga numarul insa privirea s'a mutat in coltul strazii, unde si'a facut aparitia camionul negru. panicat, a vrut sa faca ceva, iar instinctual a inceput sa alerge pe strada spre ea. camionul se apropiase deja prea mult. el a inchis ochii. in secunda urmatoare, galagia ce stapanea strada s'a spart sub zgomotul infernal al ciocnirii unui autovehicul cu trupul uman. dupa ceva timp, a deschis cu greutate ochii. in imaginea incetata a reusit sa desluseasca o frunte pe care rosul aprins scotea in evidenta un numar de multe cifre. era fruntea iubitei. a celei care acum il tinea strans in brate departe de camionul negru ce se oprise la un metru de trecerea de pietoni. el zacea intins la marginea strazii. numarul ce il vedea era mare. fericit de mare. sub el, ochii fetei varsau cele mai amare lacrimi. a privit in ei si si'a vazut propria imagine, cu propria frunte. si pe ea zacea un numar. "1". a zambit, a mai clipit o data, apoi a inchis ochii...pentru totdeauna!Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-48909068334938135802008-08-17T15:13:00.009+03:002008-08-17T22:34:24.009+03:00Adio...lumea e mare. ne arata atatea lucruri evidente, ne lasa sa le descoperim pe cele mai putin evidente si totusi ascunde atatea secrete. ne lasa sa i le deslusim. ne lasa sa le stergem numele de "secret" si sa scriem peste, cu bratul ferm: "acum o stiu si p'asta". totusi nu ne baga pe gat. lasa fiecaruia libertatea de a alege. fiecare alege cat vrea sa cunoasca, cat vrea sa afle, cat vrea sa stie. unii vor trece cu vederea faptul k au darul de a putea cunoaste. altii, mai zgarciti, vor vrea sa stie tot si sa pastreze totul pentru ei. asa era si ea. vroia sa stie totul. cunostea deja foarte multe. mult mai multe decat un om de rand. purta zilnic cu ea datele acumulate, una cate una, in ultima bucata de timp. era sigura pe ele, iar ele erau in siguranta aflate in posesia ei. el nu era asa. niciodata nu a pus mare pret pe lucrul asta, mai degraba pe a duce la bun sfarsit ceea ce el (si nu numai el) cunsidera a fi menirea lui pe aceasta lume. niciodata nu a fost interesat si nu a impartasit altora mai mult decat datele importante pentru el: data calendaristica, ora, nume celebre si asa mai departe. in ziua aceea, totusi, intr'o secunda a simtit ca intreaga lume se invarta doar in jurul lui. si al ei. s'au intalnit la metrou. el anunta, ca in fiecare zi, deschiderea unui post de radio local. cu asta se ocupa. transmiterea mesajului: "Vineri, 13 mai 1994, ora 20:00, prima emisie a Heart FM. RADIOul inimilor. Dintre numele grele ale industriei muzicale autohtone, X, Y si Z vor intra in legatura directa....". si mesajul continua. era miercuri. el avea o infatisare vesela. atractiva. nu trecea neobservat. ea afisa o mina sobra, serioasa. a coborat scarile si a urcat in metrou la bratul celui care de 2 ani de zile era prietenul ei, stapanul ei, cel care avea cea mai mare grija de ea, cel care ii oferea doza zilnica de informatii. el nu a scapat'o din ochi de la prima trapta coborata pana la inchiderea usilor metroului. ea l'a privit o singura data. a simtit palma insotitorului cum o strange cu putere si l'a evitat apoi pana ce metroul a parasit rapid si galagios statia. s'au mai intalnit si a doua zi. si urmataorea. era deja vineri. el o privea cu aceeasi ardoare, ea stia ca e probabil ultima zi cand il poate vedea. a vrut sa i se adreseze dar aceeasi palma cu stransoarea ei a facut'o sa se razgandeasca. a parasit din nou statia de metrou cu o infatisare trista spunand un cuvant. era adresat lui. privirii ce nu o scapase trei zile. a fost "adio". atat de simplu, atat de trist. s'a consolat insa cu gandul ca nu ar putea fi niciodata impreuna. traiau in lumi diferite. ea o geanta diplomat, din piele scumpa, tanara, serioasa, dornica de cunoastere, de depozitat date si informatii furnizate de posesorul ei prin intermediul actelor, documentelor,ziarelor, cu toata viata inainte. el un simplu afis informativ, neinteresat de cunoastere, destinat informarii trecatorilor asupra unui eveniment oarecum neimportant, al carui timp aproape ca trecuse. a doua zi, ajusa la locul vesnic de intalnire, a vrut sa il priveasca din nou. nu l'a gasit. in locul lui se afla acum o urma mare de lipici si un singur fragment de afis pe care a reusit sa desluseasca 4 litere: "...ADIO...". si'a amintit incaodata imaginea lui pe peretele rece al statiei de metrou, apoi a sters'o pentru totdeauna....Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-49673995230745207572008-08-14T23:06:00.007+03:002008-08-27T00:23:46.569+03:00pentru ca o am pe "ea"...mi'am facut deja un obicei in a publica posturi pe care unii le'ar considera pompoase, siropoase, chiar exagerate. poate unii nu inteleg, poate refuza din start ideea, poate altii vor sa inteleaga, insa trebuie mai mult decat atat, mai mult decat ceea ce se numeste vointa sau dorinta. trebuie sa simti, sa traiesti, sa fii incercat de acel sentiment unic, care le cuprinde pe toate celelalte fie ca e vorba de fericire, tristete, mandrie, dezamagire, respect, si asa mai departe. nu sunt atatea cuvinte cat sa descrii sentimentul asta, nu sunt atatea nume din care sa alegi unul potrivit pentru el, cu toate astea i'am auzit pe unii numindu'l "dragoste". sau "iubire". ce indecisi! si, desi reuneste atatea sentimente si trairi, atat de simple si totusi atat de complexe, in mod paradoxal, are nevoie numai de doua elemente simple, comune, vechi si vesnice: el si ea. ca sa poti intelege ai nevoie si tu de acel "el" sau acea "ea" sub care sa se ascunda "Dumnezeul" tau. cel care reuneste toate trasaturile tale alaturi de suma ta de lipsuri. mai mult ca sigur k atunci vei intelege. vei intelege ca eu am reusit sa ridic stafeta perechii "el si ea" prin schimabrea ei in "eu si ea". eu si ea. eu. ea. noi. tot. e tot una. ultima saptamana petrecuta non-stop impreuna m'a facut sa realizez inca odata(daca mai era nevoie) ca imi e tot una. o saptamana in care am impartit totul: de la pat la borcanul cu finetti, de la dus la cearceaful de plaja. o saptamana minunata urmata insa poate de cea mai grea perioada a relatie noastre. doua saptamani in care vom fi despartiti de sute de km. doua saptamani in care trebuie sa renunt la a vedea aproape zilnic chipul "ei". da..."ea"...cea de mai sus. nu ati uitat nu? "ea" cea care timp de aproape 10 luni nu a disparut din fata mea, acum o va face. stiu k nici asta nu vei intelege in caz k...ma rog...inainte sa plece mi'a lasat o scrisoare. minunata. i'am lasat o jucarie. ne'am sarutat. ne'am certat. am lacrimat. ne'am linistit. o iubesc. ma iubeste. ne iubim.<br />cel mai probabil vei intelege din toate astea ca exagerez sau ca sunt disperat. e normal! pentru ca cel mai probabil nu faci parte din categoria aia...stii tu! de mai sus. nu sunt disperat. nu exagerez. doar...iubesc! si'mi va fi dor...<br />15.aug.2008<br /><br /><br />//(...) punctele vor fi inlocuite la sfarsitul celor doua saptamani...//<br /><br />27.aug.2008<br /><br />si uite k cele doua saptamani s'au dovedit a fi mai scurte. sau cel putin asa pare. si pseudo-"doua saptamani"-le astea au parut nu cat doua, nu cat una, nu cat una jumate. au trecut cat "n" saptamani petrecute in casa soacrei tale, ea stand cu gura pe tine, intr'o caldura teribila, in timp ce ai nevoie disperata la toaleta si nu poti merge pentru k e infundata, iar instalatorul e in concediu postnatal. lasand gluma la o parte, perioada asta a fost una teribila. nici nu ma asteptam sa fie altfel. ne-am cerat mult. din nou nu ma asteptam sa fie altfel. daca spun ca ne'am certat odata la doua zile sunt chiar modest. primele doua zile au fost ingrozitoare, terifiante, diabolice de'a dreptul. am trecut cu mare greutate de la a o vedea zilnic la...a nu o vedea deloc. am vorbit mult mai putin decat m'as fi asteptat, dar cu trecerea zilelor m'am mai linistit si totul a fost din ce in ce mai bine. punctul culminat al acestor "doua saptamani"? nici nu mai vreau sa ma gandesc. am sa trec prin el ca si cum n'ar exista, catre deznodamanat. deznodamantul? maine...maine ne revedem. nu vreau sa imi imaginez ce o sa fie, nu vreau sa imi propun nimic. nu vreau nimic mai mult decat...sa o vad pe ea. fiindca ea e "ea". fiindca "ea" e tot ce am nevoie. fiindca "ea" ma face sa ma simt unic. fiindca sunt fericit pentru ca o am pe "ea"...Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-23630957481673421292008-07-26T20:08:00.008+03:002008-07-28T11:32:08.557+03:00for romi"for romi"...in traducere libera "pentru andrei romila".<br />toata nebunia ce urmeaza trebuie neaparat impartita in doua sectiuni. e un "must". si asta pentru ca textul meu trebuie sa contina toate informatiile necesare pentru ca intreaga lume preocupata de blogareala sa pastreze in minte cate putin din personalitatea lui, si totodata, (textul) trebuie sa fie indeajuns de personal, pt ca el (romi) sa priceapa ca ce scriu vine din inima. asa ca...sa'i dam drumul:<br /><br />1. prima parte este adresata tie, cititorule(in caz k nu te numesti andrei romila). am scris in titlu numele lui cu litera mica. nu din obisnuinta, ci pentru ca baiatul asta a ajuns o prezenta atat de comuna in vietile noastre incat un eventual "R" ar incalca una din legile de baza ale gramaticii. romi e un bun prieten. dintre cei mai buni. l'am cunoscut datorita faptului ca am ales sa studiez in primul an de facultate limba franceza. "teoria hazardului" despre care am discutat si cu el si despre care vom discuta si noi cu alta ocazie. revenind on-topic, cu greu am reusit sa gasesc un cuvant care sa'l descrie in totalitate si acesta incepe cu "ro" si se termina cu "mi". cine il cunoaste va fi de acord cu mine. nu vreau sa ma apuc sa insir tot ce e romi, doar o sa precizez cateva lucruri: de treaba, foarte destept, deschis la minte, bun ascultator, persoana pe care te poti baza oricand, dispus sa ajute, in niciun caz materialist sau lenes, e nebun, simpatic, amuzant, iti ridica moralul, calculat, un bun coleg de munca...cam atat, fiindca vreau sa fiu scurt. a da! e "rep". are o trupa. e un eMCee foarte tare. uneori e genial. alteori i se rupe de tot. de cele mai multe ori il admir pentru ambele. cam atat despre romi. in caz k nu te'am convins poti afla mai multe aici: <a href="http://lachansondemoncoeur.blogspot.com/">http://lachansondemoncoeur.blogspot.com</a>.<br /><br />2. a doua sectiune iti e dedicatie tie frate. singura persoana ce nu intra in prima categorie. mai mult ca sigur, daca ai ajuns aici cu cititul, esti putin socat, dar vezi tu...tocmai ce am vorbit ieri despre rolul blogului de a te ajuta sa exprimi tot ce nu poti spune live. in caz k nu o vei lua in serios te invit si pe tine sa accesezi linkul de mai sus. ideea a ei a fost. si cu asta am incheiat. te salut!<br /><br /><br /><br /><br />...from Clue!Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8753657545047014739.post-30284661614270277642008-07-26T00:30:00.008+03:002008-07-26T13:06:24.254+03:00si totusi....salut prietene blogger! daca citesti asta mai mult ca sigur si tu esti unul dintre noi. mai mult ca sigur iti place si tie sa scrii lucruri...lucruri...cele mai tampite lucruri. idei...idei amuzante, triste, idei ale prietenilor, ale parintilor, ale necunoscutilor, dar cel mai des ideile tale. ganduri ascunse undeva in subconstient, rascolite de cate un cuvand auzit, o imagine ce iti apare pentru o fractiune de secunda, purtata de nervul optic pana in locul acela uitat din memorie de unde dezgroapa o amintire cu care se contopeste, construind o formatiune de o asemenea putere si energie, ce te forteaza sa iti deschizi calculatorul, browserul, blog-ul si sa o descrii in cel mai neinsemnat detaliu. si totusi...de ce faci asta? mai mult ca sigur nici tu nu stii. mai mult ca sigur nici macar nu ai stat vreodata sa te gandesti de ce. eram sigur! si stii de ce? pentru ca nici eu nu am facut asta. niciodata. niciodata pana in seara asta. prin acelasi procedeu descris mai sus am reusit sa'mi amintesc de existenta blogului meu, care ajuns in fata unui prieten a pornit o intreaga discutie. la sfarsitul acesteia am ajuns sa imi pun intrebarea asta: "ce e blog-ul?" nu pe bune...ce drq e blogu-ul? stiu, prietene, ca "un loc unde poti sa scrii ce vrei", dar mai in profunzime vreau sa stiu. de ce il folosesti? de ce scrii? multi scriu degeaba. exact! degeaba! doar asa sa poata arata unuia si altuia si poate din 10 posturi iese unul bine. da da stiu...stiu! tu nu esti dintre ei. tocmai pentu ca nici macar nu stii de ce scrii. cu putin "noroc" nici nu vei afla vreodata. nici eu nu sunt sigur ca as fi facut'o fara ajutorul prietenului meu. am realizat ca ma folosesc de coltul asta lume virtuala pentru a'mi expune absolut toate gandurile, toate ideile, dintre cele mai absurde, pe care in mod normal nu as avea curajul sa le aduc in discutie cu alte persoane, tocmai pentru a nu parea impertinent, ori neinteresant. tocmai faptul ca tu afli asta de aici demonstreaza perfect teoria mea. asa ca, prietene blogger, data viitoare cand te mai asezi la "masa" de lucru cu "creionul" in mana si "foaia" in fata, ia'ti o clipa de ragaz, un moment in care sa te gandesti de ce vrei sa faci asta. da da...stiu! a trecut si secunda aia. sa ai spor!Cluehttp://www.blogger.com/profile/13574359546372941399noreply@blogger.com0