transportul rutier

marti...exact ora 8 juma. am ajuns acasa de vreo 3 ore. dupa o foarte interesanta experienta prin vatra dornei reusesc totusi sa prind un drum inapoi spre bucuresti. punctul de plecare: orasul harlau. pe undeva pe langa iasi. e ora 22:10. stau pe marginea trotuarului. astept sa vina autocarul. bineinteles k nu respecta ora oficiala de 22:20. profit de timpul destinat asteptarii pt a analiza persoanele din jur(multe) care nu aveau ce face altceva decat sa astepte la randul lor autocarul. un barbat pe la 40 de ani. imputit. muncitor pe santier. alt muncitor pe santier. inca trei muncitori pe santier stau si baga alcool la greu. unu' e vai m**tzii lui. o tipa. buna. inca 5, 6,...n muncitori pe santier. numai muncitori pe santier. 22:35. ajunge in sfarsit autocarul. bagajele la locul lor. biletul in mana. observ ca am mai multi bani in portofel decat ar fi trebuit. mult mai multi. nu mai conteaza. la usa e coada. invalmasala. nenea cel beat e dat afara din autocar din anumite motive lesne de inteles. dupa o mica manarie prin care am schimbat locul meu(59) cu unul mai spre televizor(20!!) pleaca si autocarul. atmosefera e senzationala. 95% muncitori pe santier. miros de muncitor de santier. glume de santier. racnete de santier ce imita rasul. ma simt pe jumatate muncitor pe santier. noroc cu aerul conditionat si filmul pus de soferi la televizorul minuscul din fata mea(mr & ms smith). atmosfera se normalizeaza treptat. santieristii adorm unul cate unul. in stanga mea unul asculta beyonce si shakira. se aude mai tare decat sunetul de la tv dar nu conteaza. totul e aproape perfect. da...aprope...pt k unu', cu 2 scaune mai in spate incepe sa horcaie. se sufoca? s'a inecat? moare? nu! sforaie! doarme ca un ingeras(cei drept unu' foarte mirositor si cu aripioarele murdare de ciment uscat, var,etc.) dar racneste precum cea mai mare si mai adanca groapa din iad plina cu cei mai galagiosi draci de 13 ani, cu vocea in schimbare, ragusiti. singura mea salvare a mea e popasul la care ajungem indata. cobor in urma tipei de mai sus. la bar cumpar exact inainte ei. cafea. mancare. suc. plecam. pana la bucuresti totul e ok. liniste. reprize foarte scurte de somn. obor. juma de gloate coboara. saracii trecatori! la capat la unirii 2 taximetristi se ofera, draguti, sa ne transporte unde vrem. arunc in mersul meu catre metrou o privire pe usa masinii unuia dintre ei: 7.45 lei/km....offf bucuresti! ce dor mi'a fost de tine!