joi, 14 august 2008

pentru ca o am pe "ea"...

mi'am facut deja un obicei in a publica posturi pe care unii le'ar considera pompoase, siropoase, chiar exagerate. poate unii nu inteleg, poate refuza din start ideea, poate altii vor sa inteleaga, insa trebuie mai mult decat atat, mai mult decat ceea ce se numeste vointa sau dorinta. trebuie sa simti, sa traiesti, sa fii incercat de acel sentiment unic, care le cuprinde pe toate celelalte fie ca e vorba de fericire, tristete, mandrie, dezamagire, respect, si asa mai departe. nu sunt atatea cuvinte cat sa descrii sentimentul asta, nu sunt atatea nume din care sa alegi unul potrivit pentru el, cu toate astea i'am auzit pe unii numindu'l "dragoste". sau "iubire". ce indecisi! si, desi reuneste atatea sentimente si trairi, atat de simple si totusi atat de complexe, in mod paradoxal, are nevoie numai de doua elemente simple, comune, vechi si vesnice: el si ea. ca sa poti intelege ai nevoie si tu de acel "el" sau acea "ea" sub care sa se ascunda "Dumnezeul" tau. cel care reuneste toate trasaturile tale alaturi de suma ta de lipsuri. mai mult ca sigur k atunci vei intelege. vei intelege ca eu am reusit sa ridic stafeta perechii "el si ea" prin schimabrea ei in "eu si ea". eu si ea. eu. ea. noi. tot. e tot una. ultima saptamana petrecuta non-stop impreuna m'a facut sa realizez inca odata(daca mai era nevoie) ca imi e tot una. o saptamana in care am impartit totul: de la pat la borcanul cu finetti, de la dus la cearceaful de plaja. o saptamana minunata urmata insa poate de cea mai grea perioada a relatie noastre. doua saptamani in care vom fi despartiti de sute de km. doua saptamani in care trebuie sa renunt la a vedea aproape zilnic chipul "ei". da..."ea"...cea de mai sus. nu ati uitat nu? "ea" cea care timp de aproape 10 luni nu a disparut din fata mea, acum o va face. stiu k nici asta nu vei intelege in caz k...ma rog...inainte sa plece mi'a lasat o scrisoare. minunata. i'am lasat o jucarie. ne'am sarutat. ne'am certat. am lacrimat. ne'am linistit. o iubesc. ma iubeste. ne iubim.
cel mai probabil vei intelege din toate astea ca exagerez sau ca sunt disperat. e normal! pentru ca cel mai probabil nu faci parte din categoria aia...stii tu! de mai sus. nu sunt disperat. nu exagerez. doar...iubesc! si'mi va fi dor...
15.aug.2008


//(...) punctele vor fi inlocuite la sfarsitul celor doua saptamani...//

27.aug.2008

si uite k cele doua saptamani s'au dovedit a fi mai scurte. sau cel putin asa pare. si pseudo-"doua saptamani"-le astea au parut nu cat doua, nu cat una, nu cat una jumate. au trecut cat "n" saptamani petrecute in casa soacrei tale, ea stand cu gura pe tine, intr'o caldura teribila, in timp ce ai nevoie disperata la toaleta si nu poti merge pentru k e infundata, iar instalatorul e in concediu postnatal. lasand gluma la o parte, perioada asta a fost una teribila. nici nu ma asteptam sa fie altfel. ne-am cerat mult. din nou nu ma asteptam sa fie altfel. daca spun ca ne'am certat odata la doua zile sunt chiar modest. primele doua zile au fost ingrozitoare, terifiante, diabolice de'a dreptul. am trecut cu mare greutate de la a o vedea zilnic la...a nu o vedea deloc. am vorbit mult mai putin decat m'as fi asteptat, dar cu trecerea zilelor m'am mai linistit si totul a fost din ce in ce mai bine. punctul culminat al acestor "doua saptamani"? nici nu mai vreau sa ma gandesc. am sa trec prin el ca si cum n'ar exista, catre deznodamanat. deznodamantul? maine...maine ne revedem. nu vreau sa imi imaginez ce o sa fie, nu vreau sa imi propun nimic. nu vreau nimic mai mult decat...sa o vad pe ea. fiindca ea e "ea". fiindca "ea" e tot ce am nevoie. fiindca "ea" ma face sa ma simt unic. fiindca sunt fericit pentru ca o am pe "ea"...

Niciun comentariu: