Adio...

lumea e mare. ne arata atatea lucruri evidente, ne lasa sa le descoperim pe cele mai putin evidente si totusi ascunde atatea secrete. ne lasa sa i le deslusim. ne lasa sa le stergem numele de "secret" si sa scriem peste, cu bratul ferm: "acum o stiu si p'asta". totusi nu ne baga pe gat. lasa fiecaruia libertatea de a alege. fiecare alege cat vrea sa cunoasca, cat vrea sa afle, cat vrea sa stie. unii vor trece cu vederea faptul k au darul de a putea cunoaste. altii, mai zgarciti, vor vrea sa stie tot si sa pastreze totul pentru ei. asa era si ea. vroia sa stie totul. cunostea deja foarte multe. mult mai multe decat un om de rand. purta zilnic cu ea datele acumulate, una cate una, in ultima bucata de timp. era sigura pe ele, iar ele erau in siguranta aflate in posesia ei. el nu era asa. niciodata nu a pus mare pret pe lucrul asta, mai degraba pe a duce la bun sfarsit ceea ce el (si nu numai el) cunsidera a fi menirea lui pe aceasta lume. niciodata nu a fost interesat si nu a impartasit altora mai mult decat datele importante pentru el: data calendaristica, ora, nume celebre si asa mai departe. in ziua aceea, totusi, intr'o secunda a simtit ca intreaga lume se invarta doar in jurul lui. si al ei. s'au intalnit la metrou. el anunta, ca in fiecare zi, deschiderea unui post de radio local. cu asta se ocupa. transmiterea mesajului: "Vineri, 13 mai 1994, ora 20:00, prima emisie a Heart FM. RADIOul inimilor. Dintre numele grele ale industriei muzicale autohtone, X, Y si Z vor intra in legatura directa....". si mesajul continua. era miercuri. el avea o infatisare vesela. atractiva. nu trecea neobservat. ea afisa o mina sobra, serioasa. a coborat scarile si a urcat in metrou la bratul celui care de 2 ani de zile era prietenul ei, stapanul ei, cel care avea cea mai mare grija de ea, cel care ii oferea doza zilnica de informatii. el nu a scapat'o din ochi de la prima trapta coborata pana la inchiderea usilor metroului. ea l'a privit o singura data. a simtit palma insotitorului cum o strange cu putere si l'a evitat apoi pana ce metroul a parasit rapid si galagios statia. s'au mai intalnit si a doua zi. si urmataorea. era deja vineri. el o privea cu aceeasi ardoare, ea stia ca e probabil ultima zi cand il poate vedea. a vrut sa i se adreseze dar aceeasi palma cu stransoarea ei a facut'o sa se razgandeasca. a parasit din nou statia de metrou cu o infatisare trista spunand un cuvant. era adresat lui. privirii ce nu o scapase trei zile. a fost "adio". atat de simplu, atat de trist. s'a consolat insa cu gandul ca nu ar putea fi niciodata impreuna. traiau in lumi diferite. ea o geanta diplomat, din piele scumpa, tanara, serioasa, dornica de cunoastere, de depozitat date si informatii furnizate de posesorul ei prin intermediul actelor, documentelor,ziarelor, cu toata viata inainte. el un simplu afis informativ, neinteresat de cunoastere, destinat informarii trecatorilor asupra unui eveniment oarecum neimportant, al carui timp aproape ca trecuse. a doua zi, ajusa la locul vesnic de intalnire, a vrut sa il priveasca din nou. nu l'a gasit. in locul lui se afla acum o urma mare de lipici si un singur fragment de afis pe care a reusit sa desluseasca 4 litere: "...ADIO...". si'a amintit incaodata imaginea lui pe peretele rece al statiei de metrou, apoi a sters'o pentru totdeauna....