joi, 30 aprilie 2009

Miercuri

[Soarele abia iesit de dupa blocurile inalte isi trimitea primile raze. In camera mica de hotel linistea avea darul a-ti atrage atentia asupra mirosului tot mai slab ce inunda camera. Mirosul mortii.]


Intins pe pat privea in gol catre tavanul patat de lumina slaba venind dinspre fereastra. Era inca foarte debusolat. Oricine ar fi fost socat, el era doar uimit acum. Socul a trecut dupa primele doua saptamani. Asta era deja a patra. Ca si in zilele anterioare, s-a trezit la ora obisnuita. S-a ridicat, a aruncat o privire la ceasul de pe noptiera, aceeasi imagine. Ora 07:30, joi. Nimic ciudat, am spune cu totii, fara sa stim ca se culcase, cu o zi inainte, cand ceasul arata 23:00, marti. Se indrepta spre fereastra, din nou, arunca o privire ceasului mare din piata, din nou, 07:30, joi, din nou.
Restul zilei trecea absolut normal. Oamenii din jur se comportau de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Se parea ca el e singurul care in fiecare zi de miercuri, isi pierde o zi din viata.
Cineva nu il lasa sa traiasca ziua asta.
Zilele saptamanii se scurgeau in continuare normal, nimic ciudat, insa el era pregatit sa faca ceva, sa schimbe situatia.
Marti seara. Ceasul de pe noptiera indica ora 23:00, iar patul lui era gol. Statea pe fotoliu in fata televizorului, cu o cana mare de cafea langa el, dispus sa nu doarma toata noaptea.
23:30. Acelasi pat gol, acelasi fotoliu, acelasi film la televizor. 23:55. Simtea emotia apropierii
zilei urmatoare. Ce zi blestemata. 23:59. Ochii lui stateau nemiscati, privind cifrele rosii ale ceasului. 00:00. Miercuri! Toata tensiunea se risipi intr-o clipa. De o luna de zile nu mai traise ziua asta. Era fericit. Ramase in fata televizorului pana dimineata, cand se pregati de munca.
Ora 8:00 il prinse iesind din hotelul de vis-a-vis de piata mare. In timp ce traversa strada, arunca o privire ceasului mare din piata: 8:02, miercuri. Zambetul larg de pe fata ii disparu intr-o clipa, sters parca de un claxion si o voce de pe trotoar: "Atentie!".
08:26. Medicii de pe ambulanta parcata in fata hotelului inchideau usile grele in spatele cadavrului ce zacea acum pe targa.
Isi recuperase ziua pierduta, ziua in care el era sortit sa moara. Acum renuntase la toate celelalte. Pe veci!

Niciun comentariu: