sâmbătă, 16 octombrie 2010

Alice in no wonderland (partea a III-a)


In momentul in care alarma telefonului suna pentru a treia oara, Alice deschise cu greu ochii. Ridicandu-l cu greu de pe noptiera, fu trecuta de un fior rece cand arunca o privire la ceas. 9:46. In 14 minute trebuia sa plece catre in celalalt capat al orasului, la birou. Dusul, spalatul pe dinti si imbracatul au durat, in mod ireal, doar 11 minute. Ora 9:57, iar Alice sare peste baltoaca lasata in baie, dupa dus, merge in fata oglinzii si isi aranjeaza rapid parul negru. Isi pune cel de-al doilea pantof, cu geanta atarnandu-i de bratul drept si geaca neagra de piele la subrat. Ora 10:01. Deschise usa sa plece, cand de pe chiuveta din baie se auzi din nou soneria telefonului sau. "Ah, telefonul!". Fugi repede in baie, peste baltoaca, lua telefonul si raspunse.
-Alo!
-Alice?
-Da, mama. Ce e? Sunt cam in criza de timp.
-Alice...vino repede la spital! Am vorbit cu doctorul si mi-a zis ca nu mai asteapta. Il opereaza azi pe Andrei.
-Poftim? De ce? Hai ca ajung imediat!
Cu imaginea iubitului ei in minte, Alice inchide telefonul si alearga spre usa de la intrare, ramasa intre-deschisa, ratand, insa, saritura peste baltoaca.
Ora 10:01. Dara de sange proaspat ce colora marginea alba a chiuvetei se pierdea undeva in parul negru al fetei, intinse pe gresie, si se continua pana mijlocul camerei, colorand baltoaca intr-un rosu trist.
Ora 11:28. Dr. Draghici incheie cu succes operatia lui Andrei si iesi in hol, unde era asteptat de o doamna ce butona nervoasa telefonul mobil.
-Doamna, e foarte bine. Operatia a fost un succes . Se va face bine. Ma bucur ca l-am operat azi, fiindca nu cred ca ar mai fi rezistat inca o zi...
Doamna zambi.
-Nu stiu de ce fiica mea nu e aici...
In sala de operatii, tanarul era pregatit sa fie mutat la terapie intensiva. La capul sau, imbracata intr-o rochie alba, cu o lumina aparte pe chip, Alice privea fericita. Ce ironie! Tocmai ea care nu credea in ingeri pazitori. Schita acelasi zambet scurt, in timp ce tanarul era scos din sala, si sopti:
-Am fost mereu...

Niciun comentariu: