[...] vei fi cu mine [...]

"Si daca, totusi, am gresit?"
Arunca o privire strengului atarnat de ramura groasa a copacului, apoi se intoarse cu privirea asupra pungii de carpa. O stranse puternic in mana. "Daca am gresit?". Isi misca din nou ochii in sus, catre sfoara atarnata, apoi iar catre punga. Dupa inca un moment de ezitare, cobori de pe stanca si o lua la fuga catre oras. Drumul parea un sir infinit de trepte, dar odata ajuns la sfarsitul lor, privinea i se intersecta cu cea a celui pe care tocmai il tradase. Scoase punga cu cei 30 de arginti si o arunca in fata fariseului. "Ia-ti banii! Nu am nevoie de ei!..."
A doua zi, pe muntele Golgota era liniste. Lumea plecase deja. Ultimele persoane ramase priveau cu lacrimi in ochi crucea din mijloc pe care zacea rastignit Domnul lor. Dinspre crucea din dreapta sa, acesta auzi o voce tremurata. "Iarta-ma Doamne!". Era cel care cu o zi inainte il vanduse pentru un pumn de arginti. Raspunsul veni prompt: "Fiule, astazi vei fi cu mine in Rai."
Ridica ochii inlacrimati spre cerul innorat. Tocmai fusese iertat de cel pe care il tradase. Deschise gura sa ii multumeasca, cand un tunet puternic sparse linistea.
Se trezi din visare. Transpirat si cu ochii in lacrimi. Departe de oras, cu o punga destul de grea in mana, cocotat pe stanca de langa copac. Cerul plangea tristetea acestei zile. Isi lega funia de gat, in timp ce prima picatura de ploaie ii cazu lui pe obraz. Inchise ochii. "Iarta-ma Doamne!". Inca un tunet grav, iar el se arunca de pe stanca uda...