si totusi....

salut prietene blogger! daca citesti asta mai mult ca sigur si tu esti unul dintre noi. mai mult ca sigur iti place si tie sa scrii lucruri...lucruri...cele mai tampite lucruri. idei...idei amuzante, triste, idei ale prietenilor, ale parintilor, ale necunoscutilor, dar cel mai des ideile tale. ganduri ascunse undeva in subconstient, rascolite de cate un cuvand auzit, o imagine ce iti apare pentru o fractiune de secunda, purtata de nervul optic pana in locul acela uitat din memorie de unde dezgroapa o amintire cu care se contopeste, construind o formatiune de o asemenea putere si energie, ce te forteaza sa iti deschizi calculatorul, browserul, blog-ul si sa o descrii in cel mai neinsemnat detaliu. si totusi...de ce faci asta? mai mult ca sigur nici tu nu stii. mai mult ca sigur nici macar nu ai stat vreodata sa te gandesti de ce. eram sigur! si stii de ce? pentru ca nici eu nu am facut asta. niciodata. niciodata pana in seara asta. prin acelasi procedeu descris mai sus am reusit sa'mi amintesc de existenta blogului meu, care ajuns in fata unui prieten a pornit o intreaga discutie. la sfarsitul acesteia am ajuns sa imi pun intrebarea asta: "ce e blog-ul?" nu pe bune...ce drq e blogu-ul? stiu, prietene, ca "un loc unde poti sa scrii ce vrei", dar mai in profunzime vreau sa stiu. de ce il folosesti? de ce scrii? multi scriu degeaba. exact! degeaba! doar asa sa poata arata unuia si altuia si poate din 10 posturi iese unul bine. da da stiu...stiu! tu nu esti dintre ei. tocmai pentu ca nici macar nu stii de ce scrii. cu putin "noroc" nici nu vei afla vreodata. nici eu nu sunt sigur ca as fi facut'o fara ajutorul prietenului meu. am realizat ca ma folosesc de coltul asta lume virtuala pentru a'mi expune absolut toate gandurile, toate ideile, dintre cele mai absurde, pe care in mod normal nu as avea curajul sa le aduc in discutie cu alte persoane, tocmai pentru a nu parea impertinent, ori neinteresant. tocmai faptul ca tu afli asta de aici demonstreaza perfect teoria mea. asa ca, prietene blogger, data viitoare cand te mai asezi la "masa" de lucru cu "creionul" in mana si "foaia" in fata, ia'ti o clipa de ragaz, un moment in care sa te gandesti de ce vrei sa faci asta. da da...stiu! a trecut si secunda aia. sa ai spor!